scútec (ce) s. n. Cirpa pelinca. Mr. scutic „dimie”. Origine indoielnica. Ar putea fi cum se presupune in general sl. skutŭ „poala fusta partea din fatza a unui veshmint femeiesc” (Miklosich Slaw. Elem. 45; Cihac II 335; Tiktin; Conev 83) cf. sb. cr. skut rus. skutatĭ „a infashura” alb. skutinë „imbracaminte” ngr. σϰουτί „imbracaminte”; dar rezultatul din rom. nu se explica formal fiindca ec nu este suf. productiv in rom. (bg. skuták citat de Candrea nu se potriveshte fonetic cu cel rom.). Forma se potriveshte mai bine lat. scuticum scutica folosit in epoca clasica cu sensul de „bici din piele” (cf. San Isidoro V 27 15; Plummer II 26) shi care sa confundat desigur cu urmashii lui cutis cf. lat. cutica „pielitza unui fruct coaja” de unde it. cotica calabr. cútica (Battisti II 1147). Pornind de la *scuticum „curea de piele” sau „piele” sar putea explica shi cuvintul rom.; pentru trecerea semantica de la ideea de „piele” la cea de „tzesatura” cf. scoartza shi pentru der. tosc. scoticare „a se jupui”.