Definitzia cu ID-ul 417303:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cirpa (cirpe) s. f. 1. Bucata de pinza sau stofa veche zdreantza. 2. Cirpa de bucatarie. 3. Basma batic. Mr. cirpa megl. corpa. < Sl. krŭpa „cirpa” (Miklosich Slaw. Elem. 27; Lexicon 316; Cihac II 44; Conev 60); cf. bg. kŭrpŭ sb. krpa slov. kerpa. Cf. cirpaci cirpi. Der. cirpitza s. f. (cirpa zdreantza) din sb. krpica (Draganu Dacor. V 339 shi VII 216. [Art. 2035][1]

  1. Eroare in original: „Der. cirtza s. f.” probabil cirpitza. claudia