separare sf [At: MAIORESCU CR. I 48 / Pl: ~rari / E: separa] 1 Incetare de a mai fi impreuna (cu cineva sau ceva) Si: despartzire izolare (rar) segregare (1) separatzie. 2 Desprindere (k element independent) dintrun ansamblu sau dintrun grup Si: separatzie. 3 Impartzire in mai multe elemente sau in elementele contitutive ale ansamblului Si: descompunere divizare fractzionare scindare separatzie. 4 Diferentziere (de ceva sau de cineva) Si: separatzie (4). 5 (Fiz) Putere de ~ Capacitate a ochiului a instrumentelor optice etc. de a distinge amanunte cat mai mici ale obiectelor studiate. 6 (Spc) Operatzie de separare mecanica prin care se despart substantzele minerale utile de sterilul dintro masa minerala. 7 (Rar; spc) Despartzire (de persoana iubita) Si: separatzie (5). 8 (Pex) Divortz (1).

SEPARÁRE separari s. f. Actziunea de a (se) separa; despartzire; diferentziere.

SEPARÁRE s.f. Actziunea de a (se) separa shi rezultatul ei; separatzie despartzire. [< separa].

*separatziúne f. (lat. separátio ónis). Actziunea de a separa secesiune despartzire. Despartzenie divortz. Jur. Separatziune de corp starea sotzilor care in urma uneĭ judecatzĭ shi din aceleashĭ cauze k shi la divortz traĭesc despartzitzĭ. Separatziune de bunurĭ regim matrimonial in care sotziĭ pin contractu de casatorie saŭ pin judecata ishĭ administreaza averea separat (Separatziunea de corp atrage shi separatziunea de bunurĭ). SHi átzie shi áre.

separáre s. f. g.d. art. separắrii; pl. separắri

separáre s. f. g.d. art. separarii; pl. separari

SEPARÁRE s. 1. despartzire desprindere detashare izolare separatzie. (~ lui de grup.) 2. v. divortz. 3. despartzire (inv.) dezunire. (~ celor doi bataushi.) 4. descompunere desfacere despartzire divizare fractzionare impartzire scindare (rar) dezalcatuire. (~ in particule a unui corp in urma dezintegrarii.) 5. despartzire izolare separatzie (rar) segregare segregatzie. (~ femeilor de barbatzi.)

SEPARARE s. 1. despartzire izolare. (~ lui de grup.) 2. desprindere detashare izolare separatzie. (~ a ceva dintrun tot.) 3. (JUR.) despartzire divortz separatzie (pop.) despartzenie. (~ intre sotzi.) 4. despartzire (inv.) dezunire. (~ celor doi bataushi.) 5. descompunere desfacere despartzire divizare fractzionare impartzire scindare (rar) dezalcatuire. (~ in particule a unui corp in urma dezintegrarii.) 6. despartzire izolare separatzie (rar) segregare segregatzie. (~ femeilor de barbatzi.)

Separare ≠ unire

SEPARARE. Subst.. Separare separatzie despartzire despartzit despartzenie (inv.) izolare; delimitare demarcare demarcatzie demarcaj; hotarnicie; disociere disociatzie; disjunctzie disjungere; dihotomie. Clasificare clasificatzie (rar) clasare triere. Desprindere detashare despreunare (pop.) desfacere desfacut dezlegare despletire dezlipire deschidere descleshtare; deconectare decuplare. Bifurcare bifurcatzie. Despicare taiere taietura spintecare; disectzie; disecare; decupare decupaj. Rupere rupt ruptura. Descompunere destramare dezmembrare. Impartzire impartzeala; diviziune divizare sectzionare fractzionare fragmentare; fisiune fisionare. Scindare sciziune scizionare; schisma rascol (inv.). Segregare segregatzie; apartheid. Eliminare inlaturare indepartare excludere excluziune; excomunicare; exilare exil. Instrainare instrainat alienare. Divortz despartzenie (pop.). Separatism izolatzionism sectarism fractzionism. Separatist izolatzionist fractzionist scizionist; sectar schismatic rascolnic. Adj. Separat despartzit izolat. Desprins detashat desfacut dezlegat despletit dezlipit descheiat descleshtat. Despicat crapat spintecat; decupat. Rupt smuls. Descompus destramat. Impartzit fractzionat farimitzat. Separabil divizibil disociabil detashabil fisionabil; alienabil (jur.). Separator despartzitor izolator delimitator delimitativ (rar) disociativ disjunct disjunctiv dihotomic; separatist izolatzionist fractzionist scizionist sectarist sectar sectant schismatic. Vb. A (se) separa a (se) despartzi a (se) izola; a (se) delimita a (se) demarca a (se) disocia a disjunge (jur.). A clasifica a clasa a tria. A (se) desprinde a (se) detasha a (se) despreuna (pop.) a (se) desface a (se) dezlega a (se) despleti a (se) dezlipi a (se) descheia a (se) descleshta; a (se) deconecta a (se) decupla. A se bifurca. A (se) rupe. A (se) despica a taia a spinteca; a decupa. A (se) descompune a (se) destrama a (se) dezmembra. A (se) impartzi a (se) diviza a sectziona a fractziona a fragmenta a imbucatzi (rar) a imbucatatzi a bucatzi (pop.) a bucatzeli (reg.); a fisiona. A (se) elimina a (se) exclude a (se) indeparta a inlatura; a excomunica. A (se) instraina a aliena (jur.). A divortza a se despartzi a da divortz. Adv. (In mod) izolat separat. V. bucata ciopirtzire clasificare componenta departare descompunere dispersare divortz sfarimare singuratate taiere.

SEPARÁRE (< separa) s. f. 1. Actziunea de a se separa; izolare despartzire. 2. Operatzie de preparare mecanica prin care se separa substantzele minerale utile de sterilul dintro masa minerala (minereuri carbuni etc.). 3. (Ind. Extr.) Operatzie de inchidere a comunicatziei dintre stratele unui complex productiv strabatute de o sonda astfel incat prin izolarea etansha a stratelor de tzitzei sa fie impiedicata inundarea acestora in special de catre fluidele din stratele acvifere. 4. (FIZ.) Putere de separare = putere de rezolutzie.