ruptura sf [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 158^v/19 / V: (inv) rumt~ / Pl: ~ri / E: rupt¹ + ura] 1 Distrugere a continuitatzii unui material. 2 Despartzire in mai multe bucatzi. 3 (Is) ~ de nori Rupere (13) de nori. 4 Incetare a unei actziuni curmare a unor raporturi legaturi Si: rupere (39). 5 (Ilav) Fara ~ Necontenit. 6 Locul unde un obiect este rupt² (1) Si: crapatura (2) gaura ruptatura sfashietura spartura. 7 Locul unde un teren este rupt de ape. 8 Loc prapastios in curs de surpare. 9 (Is) ~de panta Loc de unde porneshte brusc panta unui deal sau a unui munte. 10 (Reg) Loc cu mai multzi copaci ruptzi (2) (de vant furtuna). 11 (Reg) Drum taiat peste deal pentru a trece dea dreptul cu carul. 12 Bucata rupta (2) din ceva Si: frantura (14). 13 (Prc) Bucata rupta dintro haina. 14 Obiect (de imbracaminte) foarte uzat Si: zdreantza. 15 (Fig; reg) Animal batran shi slab Si: (reg) rabla (4). 16 (Mol) Femeie desfranata. 17 (Inv) Grup desprins dintro colectivitate Si: fractziune (2). 18 (Reg) Hernie (1). 19 (Trs) Cusatura numita „in urma acului”.