intrerupere sf [At: NEGRUZZI S. I 18 / V: (irg) ~ump~ / Pl: ~ri / E: intrerupe] 1 Suspendare temporara a desfashurarii unei actziuni a unui lucru. 2 Oprire in cursul desfashurarii unei activitatzi. 3 Oprire a unei persoane in timp ce vorbeshte. 4 Interventzie care impiedica pe cineva ashi urma cursul vorbirii. 5 Oprire brusca a curentului electric. 6 (Ilav) Fara ~ Fara oprire. 7 (Imp) Nepotrivire.

INTRERÚPERE intreruperi s. f. Actziunea de a (se) intrerupe shi rezultatul ei; oprire suspendare. Urgentza lucrarii nu ingaduia nici o intrerupere a lucrului. ◊ Loc. adv. Fara intrerupere = neintrerupt necurmat necontenit continuu. Ara fara intrerupere din noapte pinan noapte; intoarse astfel noua hectare. MIHALE O. 191. Meshterii lucrau fara intrerupere shi nu mai aflau ragaz. SADOVEANU O. VI 385. ♦ Interventzie (replica exclamatzie etc.) care impiedica pe cineva sashi urmeze cursul vorbirii. [Iuga] in loc sal intimideze il intarita shil indemna sa continue mai calm shi cu mai multa sigurantza... Intreruperea nul tulbura de loc. REBREANU R. I 296. Varianta: (invechit) intrerúmpere (NEGRUZZI S. I 18) s. f.

INTRERÚPERE s.f. Actziunea de a (se) intrerupe shi rezultatul ei; oprire suspendare. ◊ Fara intrerupere = neintrerupt continuu. ♦ Replica exclamatzie etc. care impiedica pe cineva sashi urmeze cursul vorbirii. [< intrerupe].

INTRERÚPERE s. f. actziunea de a (se) intrerupe; oprire suspendare. ♦ fara ~ = neintrerupt continuu. ◊ interventzie care impiedica pe cineva sashi urmeze cursul vorbirii. ◊ (inform.) oprire temporara sau definitiva a unui program. (< intrerupe)

INTRERÚPERE ~i f. v. A INTRERUPE shi A SE INTRERUPE. ◊ Fara ~ in mod continuu; fara incetare. /v. a (se) intrerupe

intrerupere f. 1. actziunea de a intrerupe; 2. incetarea unei lucrari.

*intrerúpere f. Actziunea de a saŭ de a se intrerupe: intreruperea unuĭ curent electric. Taĭerea vorbeĭ: intreruperile publiculuĭ nul lasaŭ pe orator sa vorbeasca. Ret. Suspensiune tacere momentana p. a face publicu curios. V. retorica.

intrerumpe v vz intrerupe

intrerumpere sf vz intrerupere

intrerupe [At: NEGRUZZI S. I 99 / V: (reg) ~umpe / Pzi: intrerup / E: intre + rupe cf fr interrompre] 12 vtr A (se) suspenda temporar desfashurarea unei actziuni. 34 vtr (Pgn) (A opri pe cineva sau) a se opri in cursul desfashurarii unei activitatzi. 5 vt A opri pe cineva in timp ce vorbeshte. 6 vr (D. curentul electric) A se opri brusc. 7 vt A stingheri pe cineva de la ceva.

INTRERÚMPE vb. III v. intrerupe.

INTRERÚPE intrerúp vb. III. Tranz. A opri temporar printro interventzie cursul desfashurarea unui lucru a unei actziuni a unei mishcari etc.; a opri a stingheri pe cineva de la ceva. Inghetzul shi viscolele iernii au intrerupt lucrarile. SADOVEANU O. VI 394. Poftindui la mese i ruga frumos sa nu intrerupa artistele pe scena. BART E. 360. Pe cind eram ajuns aci cu scrisul fusei intrerupt de fetitza mea. ODOBESCU S. III 42. ◊ Refl. Totzi se intrerupsera din lucru. C. PETRESCU I. II 43. Ishi executa mishcarile insotzite de aceleashi fluieraturi. Deodata se intrerupe. SAHIA N. 110. ♦ A opri pe cineva in timp ce vorbeshte a taia vorba cuiva. Sa ne dea noua pamintul k noi il muncim! il intrerupsera altzii galagios. REBREANU R. II 88. Nu intrerupetzi pe orator! CARAGIALE O. I 156. Apoi tocmai la asta vream sajung; dar daca ma intrerupi mereu! id. ib. II 126. ◊ Absol. Profesorul... incerca de citeva ori sa intrerupa. C. PETRESCU I. I 14. Uite vezi! asta e cusurul tau intrerupi! CARAGIALE O. II 126. Forme gramaticale: perf. s. intrerupsei part. intrerupt. Varianta: (invechit) intrerúmpe (NEGRUZZI S. I 99) vb. III.

INTRERÚMPE vb. III. v. intrerupe.

INTRERÚPE vb. III. tr. refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru a (se) opri brusc (o lucrare o actziune etc.). ♦ A lua cuvantul cuiva in timp ce vorbeshte. [P.i. intrerúp perf. s. rupsei part. rupt var. intrerumpe vb. III. / dupa fr. interrompre].

INTRERÚPE vb. I. tr. refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru a (se) opri brusc (o lucrare o actziune etc.) II. tr. a lua cuvantul cuiva in timp ce vorbeshte. (dupa fr. interrompre)

A INTRERÚPE intrerúp tranz. A face sa se intrerupa. ~ o activitate. ~ lucrarile. /intre + a rupe^[1]

A SE INTRERÚPE ma intrerúp intranz. A se opri in cursul unei activitatzi unei actziuni. Mam intrerupt din lucru. /intre + a rupe^[1]

intrerupe v. 1. a rupe la mijloc; 2. a taia vorba; 3. a se opri la mijloc.

*intrerúp rúpt a rúpe v. tr. (fr. interrompre lat. interrúmpere). Rup continuitatea unuĭ lucru opresc cursu: a intrerupe un curent electric relatziunile cu cineva. Taĭ vorba: unu din multzime il intrerupse pe orator. Vechĭ prerup.

intrerúpere s. f. g.d. art. intrerúperii; pl. intrerúperi

intrerúpere s. f. rupere

intrerúpe (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intrerúp perf. s. 1 sg. intrerupséi 1 pl. intrerúpseram; part. intrerúpt corectata

intrerúpe vb. rupe^[1]

INTRERÚPERE s. 1. contenire incetare oprire (inv. shi pop.) opreala. (Lucreaza fara ~.) 2. v. incetare. 3. v. curmare. 4. pauza tacere. (Lungi ~ punctau discutzia.) 5. v. suspendare.

INTRERUPERE s. 1. contenire incetare oprire (inv. shi pop.) opreala. (Lucreaza fara ~.) 2. incetare oprire sistare suspendare. (~ lucrului de catre grevishti.) 3. curmare oprire (fig.) stavilire. (~ scandalului.) 4. pauza tacere. (Lungi ~ punctau discutzia.) 5. suspendare. (~ shedintzei pentru doua ore.)

INTRERÚPE vb. 1. v. inceta. 2. a conteni a inceta a (se) opri a parasi. (Au ~ lucrul in semn de protest.) 3. v. suspenda. 4. a se opri (inv.) a se zaticni. (Sa ~ din mancat.) 5. v. curma. 6. (inv.) a prerumpe. (Scuzama k te ~.) 7. a curma (fig.) a rupe. (A ~ tacerea.) 8. v. opri. 9. a se curma a inceta a se opri (fig.) a se frange. (Cantecul sa ~ brusc.) 10. a (se) curma a (se) opri (fig.) a (se) taia. (I sa ~ respiratzia de emotzie.) 11. a se frange. (Liniile se ~ in acel punct.)^[1]

INTRERUPE vb. 1. a(shi) inceta a(shi) opri a(shi) sista a(shi) suspenda. (Uzina shia ~ activitatea.) 2. a conteni a inceta a (se) opri a parasi. (Au ~ lucrul in semn de protest.) 3. a suspenda. (Au ~ cursurile pe citeva zile.) 4. a se opri (inv.) a se zaticni. (Sa ~ din mincat.) 5. a curma a opri (fig.) a reteza a stavili. (Nu poate ~ scandalul.) 6. (inv.) a prerumpe. (Scuzama k te ~.) 7. a curma (fig.) a rupe. (A ~ tacerea.) 8. a conteni a inceta a se opri (Mold. shi Bucov.) a stimpi (inv.) a pristoi. (A ~ din cintat din citit cu vorba.) 9. a se curma a inceta a se opri (fig.) a se fringe. (Cintecul sa ~ brusc.) 10. a (se) curma a (se) opri (fig.) a (se) taia. (I sa ~ respiratzia de emotzie.) 11. a se fringe. (Liniile se ~ in acel punct.)

INTRERÚPERE (< intrerupe) s. f. Actziunea de a (se) intrerupere; oprire (temporara) din actziune. ◊ (Dr.) Intreruperea prescriptziei = stingerea pe trecut in cazurile prevazute de lege (introducerea unor actziuni recunoashterea debitorului sau savarshirea unui act incepator de executare) a efectelor prescriptziei extinctive intervenite pana la survenirea acestei cauze urmand k dupa incetarea ei sa inceapa a curge un nou termen. ♦ (INFORM.) Oprirea temporara sau definitiva a executarii unui program. ◊ Sistem de intreruperi = familie de tipuri de i. cu care este prevazut un calculator shi care permite controlul executarii programelor. ♦ Interventzie care opreshte pe cineva sashi urmeze cursul vorbirii.