INTRERÚPE intrerúp vb. III. Tranz. A opri temporar printro interventzie cursul desfashurarea unui lucru a unei actziuni a unei mishcari etc.; a opri a stingheri pe cineva de la ceva. Inghetzul shi viscolele iernii au intrerupt lucrarile. SADOVEANU O. VI 394. Poftindui la mese i ruga frumos sa nu intrerupa artistele pe scena. BART E. 360. Pe cind eram ajuns aci cu scrisul fusei intrerupt de fetitza mea. ODOBESCU S. III 42. ◊ Refl. Totzi se intrerupsera din lucru. C. PETRESCU I. II 43. Ishi executa mishcarile insotzite de aceleashi fluieraturi. Deodata se intrerupe. SAHIA N. 110. ♦ A opri pe cineva in timp ce vorbeshte a taia vorba cuiva. Sa ne dea noua pamintul k noi il muncim! il intrerupsera altzii galagios. REBREANU R. II 88. Nu intrerupetzi pe orator! CARAGIALE O. I 156. Apoi tocmai la asta vream sajung; dar daca ma intrerupi mereu! id. ib. II 126. ◊ Absol. Profesorul... incerca de citeva ori sa intrerupa. C. PETRESCU I. I 14. Uite vezi! asta e cusurul tau intrerupi! CARAGIALE O. II 126. Forme gramaticale: perf. s. intrerupsei part. intrerupt. Varianta: (invechit) intrerúmpe (NEGRUZZI S. I 99) vb. III.