opțiuni
  • info

9 definiții pentru sfâșietură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂȘIETÚRĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.

SFÂȘIETÚRĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.

sfâșietură sf [At: VALIAN, V. / P: ~și-e~ / V: (rar) ~iit~ / Pl: ~ri / E: sfâșia + -tură] 1 Sfâșiere (6). 2 Bucată sfâșiată (1) din ceva Si: sfârticătură (3).

sfâșiitură sf vz sfâșietură

sfâșiitură sf vz sfâșietură

SFÎȘIETÚRĂ, sfîșieturi, s. f. Faptul de a sfîșia; locul unde s-a sfîșiat ceva; ruptură, gaură. Încolo, desculț, și nădragii cu sfîșieturi rușinoase. SADOVEANU, P. M. 19. Prin sfîșietura nădragilor nu se văzu nici piele, nici sînge. GALACTION, O. I 282.

sfîșîetúră f., pl. ĭ. Parte sfîșiată. V. zdreanță și spintecătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfâșietúră (-și-e-) s. f., g.-d. art. sfâșietúrii; pl. sfâșietúri

sfâșietúră s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. sfâșietúrii; pl. sfâșietúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFÂȘIETÚRĂ s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)

SFÎȘIETURĂ s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)

Intrare: sfâșietură
sfâșietură substantiv feminin
  • silabație: sfâ-și-e- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfâșietură
  • sfâșietura
plural
  • sfâșieturi
  • sfâșieturile
genitiv-dativ singular
  • sfâșieturi
  • sfâșieturii
plural
  • sfâșieturi
  • sfâșieturilor
vocativ singular —
plural —
sfâșiitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfâșietură, sfâșieturisubstantiv feminin

  • 1. Locul unde s-a sfâșiat ceva; bucată sfâșiată din ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gaură ruptură sfâșiere spintecătură spărtură
    • format_quote Încolo, desculț, și nădragii cu sfîșieturi rușinoase. SADOVEANU, P. M. 19. DLRLC
    • format_quote Prin sfîșietura nădragilor nu se văzu nici piele, nici sînge. GALACTION, O. I 282. DLRLC
etimologie:
  • Sfâșia + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.