RUPTÚRA rupturi s. f. 1. Faptul de a se rupe; intrerupere a continuitatzii materiei fig. a relatziilor a colaborarii intre oameni. Se gindea cu groaza... la clipa cind ruptura va veni totushi odata. REBREANU I. 83. Se temea sa impinga lucrurile pina la o ruptura. GHTCA A. 31. 2. Locul unde un obiect este rupt; sfishietura gaura (intrun material tzesut); spartura crapatura (intrun corp tare). Dincolo pe malul celalalt... se zareshte pina shi ruptura parapetului de scinduri putrede. CAMIL PETRESCU O. II 38. O ruptura a covorashului din dreptul patului imi puse piedica shi cazui. BASSARABESCU S. N. 22. ♦ Locul unde un teren este rupt (de ape de puhoaie). Cu timplele vijiind razbi in ruptura de mal in latratul ascutzit shi intaritat al cinelui. SADOVEANU B. 226. E cladita chiar in ruptura ripei k shi casele vecine. CAMIL PETRESCU O. II 237. ◊ Ruptura de panta = loc in care creshte brusc panta unui deal sau o unui munte. 3. Bucata rupta din ceva. O multzime de gateje shi de rupturi de copaci. SBIERA P. 67. ◊ Fig. Cupola [tunului] miroase a pulbere shi prin ea se jucau rupturi de nori de fum. SANDUALDEA U. P. 135. ♦ Obiect de imbracaminte foarte uzat; zdreantza. Ai chiar nebunit de tot de portzi ruptura aceea de palarie pe cap. RETEGANUL P. I 7. Il spala shil primeni cu nishte rupturi de haine deale sale. ISPIRESCU L. 136.