optziuni
  • info

10 definitzii pentru jeluire

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

JELUÍRE jeluiri s. f. Actziunea de a (se) jelui shi rezultatul ei; plangere tanguire jeluiala. ♦ (Concr.) Reclamatzie jalba. V. jelui.

JELUÍRE jeluiri s. f. Actziunea de a (se) jelui shi rezultatul ei; plangere tanguire jeluiala. ♦ (Concr.) Reclamatzie jalba. V. jelui.

jeluire sf [At: DRAGHICI R. 280 / V: jal~ / Pl: ~ri / E: jelui] 1 (Inv) Intristare. 2 (Mol; inv) Scarbire. 3 Compatimire. 4 Bocire. 5 Regret. 6 Tanguire. 7 Doliu. 8 Plangere de un neajuns o suparare etc. Si: jeluiala (8) jeluit1 (8). 9 (Inv) Adresare a unei plangeri (unei autoritatzi) Si: jeluiala (9) jeluit1 (9). 10 (Inv) Reclamatzie. 11 (Ivp) Dorintza. 12 (Ivp) Dor. 13 (Ivp) Pofta.

JELUÍRE jeluiri s. f. Actziunea de a (se) jelui shi rezultatul ei; tinguire vaiet plingere. Eu nu mai am fecior... spuse Vasile Cringashu k o jeluire. Fecior am avut... nul mai am. CAMILAR TEM. 191. Venitzi totzi de ascultatzi... amara jeluire. SHEZ. VIII 41.

jaluire sf vz jeluire

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

jeluíre s. f. g.d. art. jeluírii; pl. jeluíri

jeluíre s. f. g.d. art. jeluírii; pl. jeluíri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

JELUÍRE s. v. vaitat.

JELUÍRE s. v. bocire jelire plangere plans.

JELUIRE s. boceala bocire bocit cainare jelire jelit lamentare lamentatzie plingere plins tinguiala tinguire tinguit vaitare vaitat vaitatura (pop. fam. shi depr.) vaicareala (pop.) jeluiala (inv. shi reg.) olalaire (reg.) vaierare vaierat (inv.) obidire olecaire.

jeluire s. v. BOCIRE. JELIRE. PLINGERE. PLINS.

Intrare: jeluire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeluire
  • jeluirea
plural
  • jeluiri
  • jeluirile
genitiv-dativ singular
  • jeluiri
  • jeluirii
plural
  • jeluiri
  • jeluirilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jaluire
  • jaluirea
plural
  • jaluiri
  • jaluirile
genitiv-dativ singular
  • jaluiri
  • jaluirii
plural
  • jaluiri
  • jaluirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

jeluire, jeluirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi jelui DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.