5 definiții pentru văitat (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

văitat1 sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~uri / E: văita] (Rar) 1-2 Văitare (1-2).

văitat2, ~ă a [At: COȘBUC, AE. 244 / V: vaietat / Pl: ~ați, ~e / E: văita] (Rar; d. sunete emise de vocea umană) Care este însoțit de vaiete (1).

văitat1 s.n. Văitare. • pl. -uri. /v. văita.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂITÁT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~ul!)

VĂITAT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)

Intrare: văitat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văitat
  • văitatul
  • văitatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • văitat
  • văitatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)