opțiuni
  • info

8 definiții pentru bocire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci. – V. boci.

BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci. – V. boci.

bocire sf [At: NEGRUZZI, S. I, 147 / Pl: ~ri / E: boci1] 1 Exprimare, prin vaiete sau cuvinte, a unei dureri mari Si: bocit1). 2 Plângere zbuciumată, cu vaiete și tânguiri Si: bocit1 (2). 3-6 Parte din ceremonialul înmormântării (la țară), când se spun bocete (1-4) Si: bocit1 (3-6).

BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci.

bocire f. fapta de a (se) boci și rezultatul ei; geamăt, plânset, vaiet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bocíre s. f., g.-d. art. bocírii; pl. bocíri

bocíre s. f., g.-d. art. bocírii; pl. bocíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOCÍRE s. 1. v. jelire. 2. v. văitat.

BOCIRE s. 1. jelire, plîngere, plîns, (pop.) jeluială, jeluire. 2. boceală, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Ce e ~ asta?)

Intrare: bocire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocire
  • bocirea
plural
  • bociri
  • bocirile
genitiv-dativ singular
  • bociri
  • bocirii
plural
  • bociri
  • bocirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bocire, bocirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi boci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.