regret sn [At: MACEDONSKI O. I 52 / Pl: ~e / E: fr regret] 1 Parere de rau cauzata de pierderea unui lucru sau a unei fiintze de o nereushita sau de savarshirea unei fapte. 2 (Pex) Remushcare. 3 (Ilav) Cu ~ sau cu tot ~ul Cu (multa) parere de rau.

REGRÉT regrete s. n. Parere de rau cauzata de pierderea unui lucru sau a unei fiintze de o nereushita sau de savirshirea unei fapte nesocotite; remushcare. Intilni ochii lui Varga intrebatori dar strinse din umeri cu fatza mihnita de regrete. REBREANU P. S. 123. Orashele sub ochiimi le vad zacind dea rindul SHi unul dupa altul mai repede k gindul... Se shterg fara sami lase vreo urma de regret. MACEDONSKI O. I 52. Valuri de regrete surde o navaleau din toate partzile. Sufletul i se umplea de intuneric ochii de lacrimi. VLAHUTZA O. A. 299. ◊ (Poetic) Trei petunii subtzirele Farmec dind regretelor Stau de vorba intre ele: Ce ne facem fetelor? TOPIRCEANU B. 48. ◊ Loc. adv. Cu tot regretul = regretind mult cu multa parere de rau. E cam larg in spete io spun cu tot regretul. MACEDONSKI O. I 167.

REGRÉT s.n. Parere de rau; remushcare. [Pl. te. / < fr. regret].

REGRÉT s. n. parere de rau; remushcare caintza. (< fr. regret)

REGRÉT ~e n. Parere de rau cauzata de o nereushita sau de savarshirea unei fapte reprobabile; remushcare; caintza. /<fr. regret

regret n. parere de rau.

1) *regrét n. pl. e (fr. regret). Parere de raŭ intristare neplacere p. o perdere: vĭatza e un shir de regrete shi de sperantze a exprima regrete pentru moartea unuĭ amic.

regrét (regret) s. n. pl. regréte

regrét s. n. (sil. gret) pl. regréte

REGRÉT s. caintza mustrare pocaintza remushcare parere de rau (rar) penitentza pocaiala (inv.) infrangere pocaianie (frantzuzism inv.) repentir. (Simtzea un sincer ~ pentru cele facute.)

REGRET s. caintza mustrare pocaintza remushcare parere de rau (rar) penitentza pocaiala (inv.) infringere pocaianie (frantzuzism inv.) repentir. (Simtzea un sincer ~ pentru cele facute.)

REGRET. Subst. Regret parere de rau mustrare (de cuget de conshtiintza) remushcare reprosh; caintza pocaintza pocaiala (rar) pocaire pocaianie (inv.) penitentza (livr.). Intristare tristetze durere indurerare amaraciune mihnire obida (pop.). Adj. Regretat. Regretabil de regretat vrednic de regretat. Remushcator (rar). Pocait. Intristat indurerat amarit mihnit obidit (inv. shi pop.) obidos (inv.). Vb. A regreta a simtzi un regret ai parea rau a fi cuprins de parere de rau a avea remushcari a avea mustrari de conshtiintza al mustra (pe cineva) cugetul (conshtiintza); a se mustra a se dojeni ashi face reproshuri ashi reprosha; a se cai; a se pocai ashi smulge parul din cap ashi mushca buzele (de parere de rau) ashi pune cenusha in cap ashi mushca limba a se da cu capul de peretzi; ashi exprima regretul ai plinge (cuiva) de mila a deplinge a deplora (rar). A cere scuze a cere iertare ashi prezenta scuzele. A se intrista a se indurera a se amari a se mihni a se obidi (inv. shi pop.). Adv. Cu regret cu tot regretul cu parere de rau; (in mod) regretabil. V. durere lamentare mila tristetze.