dor¹ sn [At: TETRAEV. (1574) 214 / Pl: ~uri / E: ml dolus „durere”] 1 (Ivp; la oameni rar la alte fiintze) Durere. 2 (Ivp) Boala. 3 Durere sufleteasca Si: (pop) jale (inv) jelanie mahnire suparare parere de rau. 4 Dorintza puternica (amestecata cu nostalgie) de a vedea sau revedea ceva sau pe cineva drag de a reveni la o stare sau indeletnicire preferata. 5 Pofta (de a manca sau bea ceva). 6 (inv; d. mancaruri; ie) Sai mori de ~ Greu de gasit. 7 Stare sufleteasca a celui care aspira la ceva. 8 Suferintza pricinuita de dragostea pentru cineva (aflat departe). 9 Atractzie erotica. 10 (ilav) Cu ~ Duios. 11 (Ial) Patimash. 1213 (Iljv) De ~ Duios. 1415 (Ial) (Intrun mod) elegiac. 16 (Pfm; ilav) In ~ul lelii La intamplare. 17 (Pop; ccr) Persoana iubita. 18 (Bot; reg; ic) ~umamii Flocoshele (Filago arvensis). 19 (Bot; reg; ic) ~ul Maicii Preciste Strashnic (Asplenium trichomanes). 20 (Pop; ic) ~ul cocoanei Numele unei hore. 21 (Pop; ie) A face pe ~ul cuiva Ai indeplini o dorintza.

DOR² doruri s. n. I. 1. Dorintza puternica de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva de a reveni la o indeletnicire preferata; nostalgie. V. jale. Salomia suspina de dorul cerului lasat departe. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 171. Mi sa facut dor de fratziorul meu. CARAGIALE O. III 91. Vei pierde dorul de parintzi SHi visul de luceferi. EMINESCU O. I 176. Do fi dor de la copii Sa pui shaua shi sa mii Do fi dorul de la muma Sa fac calul numai spuma. ANT. LIT. POP. I 41. ◊ (Construit cu verbul «a fi» shi cu subiectul logic in dativ) Drag mia fost in locurile noastre shi acuma mii dor sa vad ape shi largime. SADOVEANU P. M. 85. SHi dor mie dor de satul meu SHi satul meu easha departe! IOSIF T. 242. Ma doaren piept dar nu sa tzip SHiasha mie dor deacasa SHiash vrea sa plec dar nu e chip K voda nu ma lasa. COSHBUC P. II 60. Cucule pasare sura! Ce tot cintzi la noi pe shura? Au tzii foame au tzii sete Au tzii dor de codrul verde? Nu mii foame nu mii sete Nici mii dor de codrul verde Dar mii dor de satul meu K am trei mindrutzen el. JARNÍKBIRSEANU D. 122. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; cu foc. Nui pasere pe lume sa nu cinte mai cu dor Cind ziuai plina de soare shi cerul e fara nor. HASDEU R. V. 71. Iata mari iata K Mihu deodata incepe pe loc A zice cu foc incepe ushor A zice cu dor Un cintic duios Atit de frumos. ALECSANDRI P. P. 66. 2. Iubire suferintza din dragoste. Ma apuca citeodata dorul asha de tare de tine Gheorghe k parcami venea sa ma duc sa ma tot duc k o nebuna pe drumul Galatzului!... sa te caut... sa te vad! BUJOR S. 149. Trecu o zi trecura trei SHi iarashi noaptea vine Luceafarul deasupra ei Cu razelei senine. Ea trebui de el in somn Aminte sashi aduca SHi dor deal valurilor domn De inimo apuca. EMINESCU O. I 171. Trecutau ani de lacrimi... Din ora de urgie in care team pierdut! SHi dorumi nu salina. ALECSANDRI P. A. 62. Marei apa Bistritzii Mai marei dorul mindrii. JARNÍKBIRSEANU D. 91. ◊ Cintec de dor v. cintec. ◊ (Personificat) Numai dorul mai colinda Dorul tinar shi pribag. COSHBUC P. I 48. Pe drumul de la Sacele Vine dorul mindrei mele; SHasha vine de fierbinte Dash stan drumui mash aprinde. ANT. LIT. POP. I 130. Cine nare dor pe vale Nu shti luna cind rasare... Cine nare dor pe lunca Nu shti luna cind se culca! JARNÍKBIRSEANU D. 87. 3. Starea sufleteasca a celui care doreshte ceva sau aspira la ceva (un scop un ideal); nazuintza dorintza. Fata se gindea la cei doi fratzi shi nu putea intzelege ce doruri tainice ishi faceau cuib in sufletul ei tinar. SADOVEANU O. I 102. Dorurile mele Nau intruchipare Dorurile meles Frunze pe carare. GOGA P. 81. O ramii ramii la mine Te iubesc atit de mult! Ale tale doruri toate Numai eu shtiu sa leascult. EMINESCU O. I 110. Mai am un singur dor: In linishtea serii Sa ma lasatzi sa mor La marginea marii. id. ib. 216. Pina cind sa creada lumea o copii de Rominie! Corice dor de libertate a pierit sa stins din voi? ALECSANDRI O. 91. ◊ Dor de duca = nostalgia departarilor a calatoriei. Se deshteptase in mine un suflet nou un suflet de nomad cu nostalgii sfishietoare ma incindea dorul de duca ma infrigura ispita plecarilor spre necunoscut fermecul indepartatelor pribegiri. M. I. CARAGIALE C. 43. No incercase inca dorul de duca; nu evadase in imperiul florilor. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 86. Chinuita in ascuns de un mare dor de duca pierde ore intregi cun atlas geografic pe genunchi. BART E. 307. ◊ Expr. (Rar) A face (cuiva) pe dor = a face (cuiva) pe plac pe voie ai implini dorintza. Alei corbi corbishor De vrei tu sami faci pe dor TZine inelushul meu SHi dul unde voiesc eu. ALECSANDRI P. P. 145. 4. (Obiectul dorului este o mincare o bautura) Pofta gust. Mai multa lume se aduna de dragostea crishmaritzei decit de dorul vinului. CREANGA A. 96. De dorul fragilor (sau capshunelor) maninci shi frunzele. ◊ Expr. A duce dorul (de ceva) v. duce (I 6). 5. (Numai in loc. adv.) In dorul lelii = intro doara la intimplare fara tzinta hotarita fara rost. Camasha pe el da pururea era floare; caciulai tzurcaneasca trintita po ureche in dorul lelii il prindea k pun haiduc. DELAVRANCEA S. 25. Intruna din zile feciorul de imparat se duse la vinat ia asha cam in doru lelii fiindca navea alta treaba. ISPIRESCU L. 370. II. (Olt.) Durere fizica. Negutza Negutza... Nu cumva te doare Pe la cingatoare... Ori pe la capshor Ai simtzit vreun dor? TEODORESCU P. P. 659. Dor de ochi. SHEZ. XX 86.

DOR ~uri n. 1) Sentiment de melancolie produs de dorintza de a vedea pe cineva sau ceva drag; alean; nostalgie. Dor de parintzi. 2) Suferintza din dragoste; dorintza de a revedea persoana iubita. A duce dorul. 3) Gust de mancare (sau bautura); pofta. Dor de cireshe. 4): In dorul lelii la intamplare; intro doara. /<lat. dolus

dor n. dorintza amestecata cu durere: dor de tzara de parintzi. [Vechiurom. dor durere («are dor la cap» Zilot) = lat. DOLOR].

1) dor n. pl. urĭ (lat. dǒlus durere d. dolére a te durea; it. duolo intristare; pv. dol fr. deuil durere doliŭ; sp. duelo pg. dó. V. doare). Olt. Durere: dor de cap (GrS. 1937 246). Restu tzariĭ. Dorintza de a revedea o persoana orĭ un loc: mĭe dor de tzara (V. nostalgie) de parintzĭ duc dor de cineva de ceva; duc doru cuĭva. Iron. In doru leliĭ: la noroc fara scop: a pleca in doru leliĭ.

dor s. n. pl. dóruri

dor s. n. pl. dóruri

DOR s. 1. alean nostalgie. (Canta k sashi mai potoleasca ~ul.) 2. v. aspiratzie.

DOR s. v. durere.

DOR s. 1. alean nostalgie. (Cinta k sashi mai potoleasca ~.) 2. aspiratzie dorintza nazuintza pofta pornire rivna tendintza vis (rar) nazuire rivnire (reg.) naduleala (inv.) naslire naslitura rivnitura. (~ de a face ceva util.)

dor s. v. DURERE.

dor (dóruri) s. n. 1. Durere chin mihnire. 2. Dorintza infrigurata tristetze nostalgie. 3. Dragoste pasiune framintare sentimentala. Mr. megl. dor. Lat. dolus (Pushcariu 542; CandreaDens. 526; REW 2727; Densusianu GS II 2; Philippide Principii 61; Pascu I 78) cf. it. duolo fr. deuil sp. duelo port. dó. Cipariu Gram. 135 shi Meyer Alb. St. IV 99 plecau in mod eronat de la lat. dolor. Este cuvint general (ALR 243). Der. dori vb. (a tinde a rivni a vrea); dorit adj. (rivnitor); dorintza s. f. (nazuintza dor aspiratzie); doritor adj. (care doreshte); dornic adj. (doritor); dornic adj. (doritor); nedorit adj. (care nu este dorit).

dor doruri s.n. 1. Stare sufleteasca a celui care tinde ravneshte aspira la ceva; nazuintza dorintza: „Am avut shi eu un dor / Sa am pe lume fecior; / Doru mi sa implinit / SHiun pruncutz miam dobandit” (Calendar 1980: 18). 2. Suparare mahnire: „Sa nam prunc de ciupait / De dor mash fi prapadit” (Calendar 1980: 17). 3. Suferintza pricinuita din dragoste pentru cineva: „Eu i spun k nu mii dor / Da’ de la inima mor; / Eu i spun k nul doresc / La inima ma topesc” (Calendar 1980: 64). 4. Atractzie erotica: „Asara pe la opt ceas / Doru mandrului lam tras; / Eu mam culcat pe perina / El mo rupt de la inima. / Cand mo rupt mo clatinat / SHi de pe somn mo sculat. / Ma trezesc shi mandru nui / Numa’ scris numele lui / Pe díjdítza patului” (Calendar 1980: 62). 5. Personificare a dragostei similar cu Zburatorul: „La mijlocu’ codrului / Unde stau portzilenchise / Fetele pe tabla scrise / Prinde dorua mantreba: / Doara catz pe cineva? / Cat pe cel cu pana verde / Sus i Dumnezau nul rebde /... / K monvatzat sarutata / SHi mo lasat suparata; / SHi monvatzat a ibdi / SHi mo lasat a dori” (Papahagi 1925: 167). Lat. pop. dolus „durere” (< dolare „a durea”) (Pushcariu CDDE Densusianu Philippide Pascu cf. DER; DEX MDA).

dor doruri s.n. 1. Stare sufleteasca a celui care tinde ravneshte aspira la ceva; nazuintza dorintza: „Am avut shi eu un dor / Sa am pe lume fecior; / Doru mi sa implinit / SHiun pruncutz miam dobandit” (Calendar 1980: 18). 2. Suparare mahnire: „Sa nam prunc de ciupait / De dor mash fi prapadit” (Calendar 1980: 17). 3. Suferintza pricinuita din dragoste pentru cineva: „Eu i spun k nu mii dor / Da’ de la inima mor; / Eu i spun k nul doresc / La inima ma topesc” (Calendar 1980: p.64). 4. Atractzie erotica: „Asara pe la opt ceas / Doru mandrului lam tras; / Eu mam culcat pe perina / El mo rupt de la inima. / Cand mo rupt mo clatinat / SHi de pe somn mo sculat. / Ma trezesc shi mandru nui / Numa scris numele lui / Pe díjdítza patului” (Calendar 1980: 62). 5. Personificare a dragostei similar cu Zburatorul: „La mijlocu codrului / Unde stau portzilenchise / Fetele pe tabla scrise / Prinde dorua mantreba: / Doara catz pe cineva? / Cat pe cel cu pana verde / Sus i Dumnezau nul rebde /... / K monvatzat sarutata / SHi mo lasat suparata; / SHi monvatzat a ibdi / SHi mo lasat a dori” (Papahagi 1925: 167). Lat. podolus (< dolare „a durea”) cf. it. duolo fr. deuil sduelo port. dó.

DOR MARUNT com. in jud. Calarashi; 6.921 loc. (1995). Statzie de c. f. Herghelie.

fane sa ne fie dor de tine! expr. (adol. iron.) pleaca! dute!

in dorul lelii expr. (pop.) fara tzinta fara rost la intimplare.