dor (dóruri) s. n. 1. Durere chin mihnire. 2. Dorintza infrigurata tristetze nostalgie. 3. Dragoste pasiune framintare sentimentala. Mr. megl. dor. Lat. dolus (Pushcariu 542; CandreaDens. 526; REW 2727; Densusianu GS II 2; Philippide Principii 61; Pascu I 78) cf. it. duolo fr. deuil sp. duelo port. dó. Cipariu Gram. 135 shi Meyer Alb. St. IV 99 plecau in mod eronat de la lat. dolor. Este cuvint general (ALR 243). Der. dori vb. (a tinde a rivni a vrea); dorit adj. (rivnitor); dorintza s. f. (nazuintza dor aspiratzie); doritor adj. (care doreshte); dornic adj. (doritor); dornic adj. (doritor); nedorit adj. (care nu este dorit).