GUST gusturi s. n. I. Simtz prin care organismul primeshte (cu ajutorul limbii shi mucoasei bucale) informatzii asupra proprietatzilor chimice ale unor substantze cu care vine in contact; senzatzie produsa de o substantza (alimentara) prin excitarea limbii shi mucoasei bucale; proprietatea unor substantze (alimentare) de a provoca aceasta senzatzie. ◊ Loc. adj. Cu gust = gustos. Fara (niciun) gust = lipsit de gust bun; fad. ◊ Expr. A da de (sau a afla) gustul (unui lucru) = a incepe satzi placa (un lucru). II. Fig. 1. Capacitatea de a intzelege sau de a aprecia frumosul (in natura in arta). ◊ Loc. adj. De gust = (despre oameni) cu simtz estetic sau artistic dezvoltat; (despre manifestari realizari ale oamenilor) care exprima arata un asemenea simtz. Fara (sau lipsit de) gust = (despre oameni) lipsit de simtz estetic; (despre manifestari sau realizari ale oamenilor) urat. De prost gust = a) care arata lipsa simtzului estetic; b) nepotrivit penibil jenant. ◊ Loc. adv. Cu gust = cu pricepere in mod estetic. 2. Inclinatzie predispozitzie pornire. ♦ Preferintza. 3. Placere dorintza pofta. Lat. gustus.

gust² sm [At: HEM 530 / E: pbl (au)gust] (Reg) Luna august.

gust³ ~a a [At: DA ms / Pl: gushti ~e / E: ingust] (Reg) Ingust.

gust¹ sn [At: DOSOFTEI V. S. 151 / Pl: ~uri / E: ml gustus] 1 Simtz prin care organismul primeshte (cu ajutorul limbii shi mucoasei bucale) informatzii asupra proprietatzilor chimice ale unor substantze cu care vine in contact. 2 Senzatzie produsa de o substantza (alimentara) prin excitarea limbii shi mucoasei bucale. 3 Proprietate a unor substantze (alimentare) de a determina gustul (2). 4 (Fig) Capacitate de a intzelege sau de a aprecia frumosul (in natura in arta). 5 (Ilav) Cu ~ Cu pricepere. 6 (Ial) In mod estetic. 7 (Ila) Cu ~ Gustos. 8 (Ila) Fara (nici un) ~ Lipsit de gust bun fad. 9 (Ie) A da de (sau a afla) ~ul (unui lucru) A incepe sai placa (un lucru). 10 (D. oameni; ila) De ~ Cu simtz estetic sau artistic dezvoltat. 11 (Ial; d. manifestari realizari ale oamenilor) Care exprima arata un simtz estetic sau artistic dezvoltat. 12 (D. oameni; ila) Fara (sau lipsit de) ~ Lipsit de simtz estetic. 13 (Ial; d. manifestari sau realizari ale oamenilor) Urat. 14 (Ila) De prost ~ Care arata lipsa simtzului estetic. 15 (Ial) Nepotrivit. 16 (Ial) Penibil. 17 (Ial) Jenant. 18 Placere. 19 Dorintza. 20 Pofta. 2122 (Ie) A (i se) taia sau a (i se) lua cuiva ~ A pierde sau a face sa piarda placerea sau dispozitzia pentru ceva. 23 (Ie) A avea (sau ai fi ori a (i) se face cuiva ~ de... sau a(l) prinde sau a(l) apuca (pe cineva) ~ul de... A fi (sau a se lasa) cuprins de dorintza de a face ceva. 24 (Ie) A face pe ~ul cuiva A face potrivit placerii sau dorintzei cuiva. 25 (Ie) A(shi) face ~ul Ashi indeplini o dorintza ashi satisface o placere. 26 Inclinatzie. 27 (Fig) Preferintza. 28 (Inv) Gustare. 29 (Reg; ie) A veni cu ~ A aduce o mostra de rachiu sau de vin pentru vanzare.

GUST gusturi s. n. I. Simtz prin care organismul primeshte (cu ajutorul limbii shi mucoasei bucale) informatzii asupra proprietatzilor chimice ale unor substantze cu care vine in contact; senzatzie produsa de o substantza (alimentara) prin excitarea limbii shi mucoasei bucale; proprietatea unor substantze (alimentare) de a provoca aceasta senzatzie. ◊ Loc. adj. Cu gust = gustos. Fara (nici un) gust = lipsit de gust bun; fad. ◊ Expr. A da de (sau a afla) gustul (unui lucru) = a incepe satzi placa (un lucru). II. Fig. 1. Capacitatea de a intzelege sau de a aprecia frumosul (in natura in arta). ◊ Loc. adj. De gust = (despre oameni) cu simtz estetic sau artistic dezvoltat; (despre manifestari realizari ale oamenilor) care exprima arata un asemenea simtz. Fara (sau lipsit de) gust = (despre oameni) lipsit de simtz estetic; (despre manifestari sau realizari ale oamenilor) urat. De prost gust = a) care arata lipsa simtzului estetic; b) nepotrivit penibil jenant. ◊ Loc. adv. Cu gust = cu pricepere in mod estetic. 2. Inclinatzie predispozitzie pornire. ♦ Preferintza. 3. Placere dorintza pofta. Lat. gustus.

GUST gusturi s. n. I. 1. Senzatzie produsa (mai ales de alimente) asupra mucoasei limbii; proprietatea (mai ales a alimentelor) de a provoca aceasta senzatzie. Nu mai shtim gustul carnii. DUMITRIU N. 17. Frunza lasa in gura un gust cleios shi dulce acidulat. C. PETRESCU C. V. 215. Ma mir ce gust potzi gasi sa pufuieshti din gura k un neamtz? ALECSANDRI T. I 175. ◊ Fig. Aerul are un gust tare sarat k aerul marilor shi al oceanelor. STANCU U.R.S.S. 124. ◊ A avea gust rau (sau amar) in gura = a avea in gura o senzatzie neplacuta pentru k stomacul (sau ficatul) nu functzioneaza bine. ◊ Loc. adj. Cu gust = cu gust bun gustos. Pe unde le ducea el pashunea era mai cu gust. ISPIRESCU L. 230. Fara (nici un) gust = lipsit de gust bun nepotrivit k gust. ◊ (Urmat de determinari care arata cine produce senzatzia) Simt in gura gust de buruiana amara. SAHIA N. 52. Uitasem gustul apei de cind nam mai baut. ISPIRESCU L. 341. ◊ Expr. A da de gustul sau a afla gustul (unui lucru) = a incepe satzi placa (un lucru). 2. (Numai la sg.) Simtz prin care distingem (cu ajutorul terminatziilor nervoase din papilele gustative aflate in mucoasa limbii) daca ceva e dulce sarat amar acru etc. Stimulentzii gustului. Organul gustului. Nervii gustului. II. Fig. 1. (Rar la pl. cu aceeashi valoare k la sg.) Capacitatea care o are cineva de a intzelege sau a aprecia frumosul (in literatura arta etc.). Tomsha avea doamna shi era om cu gusturi. Toata toamna intrasera la el cu lucruri scumpe shi alese negustori. SADOVEANU O. VII 109. Scopul lui era sa indemne pe artishti shi sa formeze gustul publicului. GHICA S. A. 80. ◊ (Precizat) Gust literar. ▭ Astazi timpurile acelea sau trecut; cu gustul artistic al unei clase shi mai ales al celei stapinitoare nu se mai poate intretzine o arta. IONESCURION C. 41. ◊ Loc. adj. (Despre persoane) De gust = care are simtzul estetic sau artistic dezvoltat. Era un om de gust. STANCU U.R.S.S. 54. Fara (sau lipsit de) gust = care dovedeshte lipsa de simtz estetic; urit. Uiteo e la geam... Nu mi se pare asha de urita. Dar ce halat fara gust! ARGHEZI P. T. 127. (Expr.) Gluma de prost gust (sau lipsita de gust) = gluma lipsita de haz nesarata care poate supara sau jigni. ◊ Loc. adv. Cu gust = cu pricepere cu simtz estetic; elegant. Imbracat cu gust. Interior mobilat cu gust. ◊ Compus: bungust = simtz estetic rafinat. 2. (Rar) Stil artistic. Ulitzele sint bine trase de amindoua partzile cu palaturi zidite in deosebite gusturi. KOGALNICEANU S. 5. 3. Inclinatzie aplecare; predispozitzie pornire. Aveam aceleashi gusturi acelashi suflet. VLAHUTZA O. A. 470. Gusturilemi statatoare shi trindavami fire nu mau iertat sa deviu vinator. ODOBESCU S. III 13. ♦ Preferintza. SHtia k d. Zaharia Duhu are un automobil cumparat dupa alegerea shi gustul doamnei Cecil Tudose dar k nul foloseshte niciodata. C. PETRESCU A. 306. Am sami cumpar shaluri Dupa gustul meu. ALECSANDRI T. I 38. 4. Placere dorintza pofta. Inalt prea sfintziasa e gata sa se plece cu supunere in fatza marieisale shi sal unga domn... asha cum va porunci slavitul stapin shi cum e gustul marieisale. SADOVEANU N. P. 346. Ivan insa poronceshte sai aduca... lautari shi femei frumoase k are gust sa faca un guleai (= chef). CREANGA O. A. 210. Prietenul vechi este k vinul care pe cit se invecheshte pe atit mai cu gust se bea. PANN P. V. III 19. ◊ Expr. Ai trece a (i se) taia sau a (i se) lua (cuiva) gustul (pentru ceva) = a pierde sau a face pe cineva sashi piarda placerea pofta pentru ceva. Am mai taiet gustul de popie unuia care venise in gazda la noi. CREANGA A. 102. Cum... se face Cami trece gustul dea ma juca? ALECSANDRI T. I 185. A avea (sau ai veni ai fi a i se face cuiva) gust de... = a fi cuprins de o dorintza de o pofta a avea chef de... Nea Ghitza parea mai linishtit avea gust de vorba. SADOVEANU M. C. 148. Cui e gust de insurat Nu petzasca fatan sat. SHEZ. V 44. Al prinde (sau al apuca) pe cineva gustul sa... = al cuprinde pe cineva pofta capriciul sa... Ashi face gustul (sau un gust) = ashi indeplini o dorintza o placere o pofta. A face (pe) gustul (cuiva) = a face conform placerii sau dorintzei cuiva. Plec numai sa fac gustul medicilor. C. PETRESCU C. V. 33. Numai de (sau pentru) un gust = pentru satisfacerea unui capriciu trecator. Avocatul invirteshte o mica prefa (= preferantza) in trei shtii «numai dun gust». DELAVRANCEA S. 144.

GUST ~uri n. 1) Simtz al organismului prin care percepe (cu ajutorul limbii shi mucoasei bucale) proprietatzile chimice ale substantzei cu care vine in contact. 2) Senzatzie produsa in special de alimente asupra mucoasei bucale shi limbii. ~ sarat. ~ amar. ~ neplacut. ◊ A da de ~ (a prinde la ~) a incepe sa placa. 3) Facultate a omului de a intzelege shi a aprecia frumosul. * Cu ~ cu simtz estetic. De prost ~ a) lipsit de simtz estetic; b) care produce o impresie neplacuta. 4) Preferintza deosebita pentru ceva; predilectzie. ~ pentru cartzi vechi. ~ pentru calatorii. 5) Dorintza (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; pofta; chef. * Ai trece (sau a i se taia) cuiva ~ul pentru ceva a nu mai dori ceva. /<lat. gustus

gust n. 1. simtz al carui organ e limba; 2. savoarea alimentelor; 3. facultatea de a aprecia ceeacei frumos: artist de gust; 4. inclinatziune particulara: gust pentru muzica; 5. mod personal de a simtzi: fiecare are gustul sau; 6. caracter propriu unui autor sau artist unei shcoale: tablou in gustul lui Rafael; 7. gratzie elegantza: se imbraca cu gust. [Lat. GUSTUS].

1) gust n. pl. urĭ (lat. gûstus maĭ probabil decit gŭstus; vgr. geustós gustat d. geúo gust v. tr. [V. gusha]; it. sp. gusto fr. goût pg. gosto). Simtzu pin care apreciezĭ alimentele: avea gust suptzire. Impresiunea care o fac alimentele asupra limbiĭ: mĭerea are gust dulce. Fig. Facultatea de a aprecia ce e frumos: critic plin de gust. Inclinatziune predilectziune: gust pentru pictura. Dorintza pofta: am gust de un pepene bun de plecare sa plec. Mod personal de a simtzi de a lucra: fiecare artist are gustu luĭ tabloŭ in gustu luĭ Rafael. Gratzie elegantza: imbracat cu gust. Opiniune preferentza: atzĭ spune gustu. Mincare fara gust mincare fada nesarata.

gust s. n. pl. gústuri

gust s. n. pl. gústuri

GUST s. 1. preferintza. (Avem ~uri deosebite.) 2. v. pofta.

GUST s. 1. preferintza. (Avem ~uri deosebite.) 2. chef dispozitzie dorintza plac placere pofta voie vointza vrere (pop.) vruta (inv.) deshiderat ogod poftire poftit poftitura rivna rivnire tabiet. (Dupa ~ inimii.)

gust s. m. August. Lat. augustus este simplu dublet al lui agust. Der. gustar s. m. (august) cu suf. ar sau posibil din lat. augustālis cf. calabr. agustaricu; gustator s. m. (august) prin incrucishare cu gusta fiind perioada de coacere a fructelor.

gust (gústuri) s. n. 1. Simtz senzatzie produsa de o substantza alimentara. 2. Savoare. 3. Inclinatzie predilectzie pornire. 4. Pofta dorintza chef. 5. Gratzie pricepere elegantza. 6. Opinie preferintza. Mr. gustu. Lat. gŭstus (Pushcariu 748; CandreaDens. 775; REW 3927; DAR) cf. alb. gust it. sp. gusto fr. goût port. gosto. A fost intarit shi nuantzat in anumite intrebuintzari literare de paralelismul cu fr. goût. Der. gusta vb. (a lua putzin dintro mincare sau bautura a savura a degusta; a incerca a experimenta a afla; a aprecia a simtzi a intzelege) cuvint comun intregului teritoriu romanic cu exceptzia Crishanei (ALR I 82) cf. mr. gustu megl. istr. gust (dupa Pushcariu 749; CandreaDens. 776; REW 3926 shi DAR direct din lat. gŭstāre) shi al carui ultim sens se datoreaza exemplului fr. goûter; gustare s. f. (inv. savoare gust; mincare rece intre mese; Mold. Trans. Banat prinz); gustari vb. (a gusta; a lua putzin dintro mincare) cu suf. expresiv ri; gustaretz adj. (inv. mincacios); desgusta vb. (a se plictisi de) format pe baza fr. dégoûter cf. mr. disgustare; desgustator adj. (repugnant; scirbos); pregusta vb. (a gusta a lua o gustare; refl. a se deda unui viciu a se naravi); gustos adj. (savuros). Din rom. provine rut. gust cu adj. gustovnyj (Candrea Elemente 408).

DE GUSTIBUS (ET COLORIBUS) NON DISPUTANDUM (lat.) despre gusturi (shi culori) nu se discuta Adagiu scolastic. Sa raspandit k o justificare a libertatzii de a avea preferintze personale in domeniul nedemonstrabilului.