GUST gusturi s. n. I. 1. Senzatzie produsa (mai ales de alimente) asupra mucoasei limbii; proprietatea (mai ales a alimentelor) de a provoca aceasta senzatzie. Nu mai shtim gustul carnii. DUMITRIU N. 17. Frunza lasa in gura un gust cleios shi dulce acidulat. C. PETRESCU C. V. 215. Ma mir ce gust potzi gasi sa pufuieshti din gura k un neamtz? ALECSANDRI T. I 175. ◊ Fig. Aerul are un gust tare sarat k aerul marilor shi al oceanelor. STANCU U.R.S.S. 124. ◊ A avea gust rau (sau amar) in gura = a avea in gura o senzatzie neplacuta pentru k stomacul (sau ficatul) nu functzioneaza bine. ◊ Loc. adj. Cu gust = cu gust bun gustos. Pe unde le ducea el pashunea era mai cu gust. ISPIRESCU L. 230. Fara (nici un) gust = lipsit de gust bun nepotrivit k gust. ◊ (Urmat de determinari care arata cine produce senzatzia) Simt in gura gust de buruiana amara. SAHIA N. 52. Uitasem gustul apei de cind nam mai baut. ISPIRESCU L. 341. ◊ Expr. A da de gustul sau a afla gustul (unui lucru) = a incepe satzi placa (un lucru). 2. (Numai la sg.) Simtz prin care distingem (cu ajutorul terminatziilor nervoase din papilele gustative aflate in mucoasa limbii) daca ceva e dulce sarat amar acru etc. Stimulentzii gustului. Organul gustului. Nervii gustului. II. Fig. 1. (Rar la pl. cu aceeashi valoare k la sg.) Capacitatea care o are cineva de a intzelege sau a aprecia frumosul (in literatura arta etc.). Tomsha avea doamna shi era om cu gusturi. Toata toamna intrasera la el cu lucruri scumpe shi alese negustori. SADOVEANU O. VII 109. Scopul lui era sa indemne pe artishti shi sa formeze gustul publicului. GHICA S. A. 80. ◊ (Precizat) Gust literar. ▭ Astazi timpurile acelea sau trecut; cu gustul artistic al unei clase shi mai ales al celei stapinitoare nu se mai poate intretzine o arta. IONESCURION C. 41. ◊ Loc. adj. (Despre persoane) De gust = care are simtzul estetic sau artistic dezvoltat. Era un om de gust. STANCU U.R.S.S. 54. Fara (sau lipsit de) gust = care dovedeshte lipsa de simtz estetic; urit. Uiteo e la geam... Nu mi se pare asha de urita. Dar ce halat fara gust! ARGHEZI P. T. 127. (Expr.) Gluma de prost gust (sau lipsita de gust) = gluma lipsita de haz nesarata care poate supara sau jigni. ◊ Loc. adv. Cu gust = cu pricepere cu simtz estetic; elegant. Imbracat cu gust. Interior mobilat cu gust. ◊ Compus: bungust = simtz estetic rafinat. 2. (Rar) Stil artistic. Ulitzele sint bine trase de amindoua partzile cu palaturi zidite in deosebite gusturi. KOGALNICEANU S. 5. 3. Inclinatzie aplecare; predispozitzie pornire. Aveam aceleashi gusturi acelashi suflet. VLAHUTZA O. A. 470. Gusturilemi statatoare shi trindavami fire nu mau iertat sa deviu vinator. ODOBESCU S. III 13. ♦ Preferintza. SHtia k d. Zaharia Duhu are un automobil cumparat dupa alegerea shi gustul doamnei Cecil Tudose dar k nul foloseshte niciodata. C. PETRESCU A. 306. Am sami cumpar shaluri Dupa gustul meu. ALECSANDRI T. I 38. 4. Placere dorintza pofta. Inalt prea sfintziasa e gata sa se plece cu supunere in fatza marieisale shi sal unga domn... asha cum va porunci slavitul stapin shi cum e gustul marieisale. SADOVEANU N. P. 346. Ivan insa poronceshte sai aduca... lautari shi femei frumoase k are gust sa faca un guleai (= chef). CREANGA O. A. 210. Prietenul vechi este k vinul care pe cit se invecheshte pe atit mai cu gust se bea. PANN P. V. III 19. ◊ Expr. Ai trece a (i se) taia sau a (i se) lua (cuiva) gustul (pentru ceva) = a pierde sau a face pe cineva sashi piarda placerea pofta pentru ceva. Am mai taiet gustul de popie unuia care venise in gazda la noi. CREANGA A. 102. Cum... se face Cami trece gustul dea ma juca? ALECSANDRI T. I 185. A avea (sau ai veni ai fi a i se face cuiva) gust de... = a fi cuprins de o dorintza de o pofta a avea chef de... Nea Ghitza parea mai linishtit avea gust de vorba. SADOVEANU M. C. 148. Cui e gust de insurat Nu petzasca fatan sat. SHEZ. V 44. Al prinde (sau al apuca) pe cineva gustul sa... = al cuprinde pe cineva pofta capriciul sa... Ashi face gustul (sau un gust) = ashi indeplini o dorintza o placere o pofta. A face (pe) gustul (cuiva) = a face conform placerii sau dorintzei cuiva. Plec numai sa fac gustul medicilor. C. PETRESCU C. V. 33. Numai de (sau pentru) un gust = pentru satisfacerea unui capriciu trecator. Avocatul invirteshte o mica prefa (= preferantza) in trei shtii «numai dun gust». DELAVRANCEA S. 144.