1) gust n. pl. urĭ (lat. gûstus maĭ probabil decit gŭstus; vgr. geustós gustat d. geúo gust v. tr. [V. gusha]; it. sp. gusto fr. goût pg. gosto). Simtzu pin care apreciezĭ alimentele: avea gust suptzire. Impresiunea care o fac alimentele asupra limbiĭ: mĭerea are gust dulce. Fig. Facultatea de a aprecia ce e frumos: critic plin de gust. Inclinatziune predilectziune: gust pentru pictura. Dorintza pofta: am gust de un pepene bun de plecare sa plec. Mod personal de a simtzi de a lucra: fiecare artist are gustu luĭ tabloŭ in gustu luĭ Rafael. Gratzie elegantza: imbracat cu gust. Opiniune preferentza: atzĭ spune gustu. Mincare fara gust mincare fada nesarata.