opțiuni
  • info

13 definiții pentru năzuință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂZUÍNȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. – Năzui + suf. -ință.

NĂZUÍNȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. – Năzui + suf. -ință.

năzuință sf [At: PSALT. 188 / V: (reg) niz~ / Pl: ~țe, ~ți / E: năzui + -ință] (Înv) 1 Adăpost. 2 Refugiu. 3 Scăpare. 4 Cerere de ajutor. 5 Dorință puternică. 6 Aspirație.

NĂZUÍNȚĂ, năzuințe, s. f. Tendință, înclinație puternică și consecventă spre ceva; aspirație. I-ai împărtășit cîte ceva din viața ta și din năzuințele tale. PAS, Z. I 297. Rînd pe rînd îmi înviară Năzuințe frînte-n două, De la satu de sub munte Pînă-n lumea asta nouă. GOGA, C. P. 64.

NĂZUÍNȚĂ ~e f. Dorință puternică; aspirație; tendință. /a năzui + suf. ~ință

năzuință f. aspirațiune: năzuința omului spre bine.

năzuínță f., pl. e. Acțiunea de a năzui, tendență, aspirațiune: năzuința spre maĭ bine. Vechĭ. Scăpare, refugiŭ.

nizuință sf vz năzuință

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năzuínță s. f., g.-d. art. năzuínței; pl. năzuínțe

năzuínță s. f., g.-d. art. năzuínței; pl. năzuínțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂZUÍNȚĂ s. v. aspirație.

NĂZUÍNȚĂ s. v. adăpost, azil, refugiu, scăpare.

NĂZUINȚĂ s. aspirație, dor, dorință, poftă, pornire, rîvnă, tendință, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleală, (înv.) năslire, năslitură, rîvnitură.

năzuință s. v. ADĂPOST. AZIL. REFUGIU. SCĂPARE.

Intrare: năzuință
năzuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năzuință
  • năzuința
plural
  • năzuințe
  • năzuințele
genitiv-dativ singular
  • năzuințe
  • năzuinței
plural
  • năzuințe
  • năzuințelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năzuință, năzuințesubstantiv feminin

  • 1. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I-ai împărtășit cîte ceva din viața ta și din năzuințele tale. PAS, Z. I 297. DLRLC
    • format_quote Rînd pe rînd îmi înviară Năzuințe frînte-n două, De la satu de sub munte Pînă-n lumea asta nouă. GOGA, C. P. 64. DLRLC
etimologie:
  • Năzui + sufix -ință. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.