dor doruri s.n. 1. Stare sufleteasca a celui care tinde ravneshte aspira la ceva; nazuintza dorintza: „Am avut shi eu un dor / Sa am pe lume fecior; / Doru mi sa implinit / SHiun pruncutz miam dobandit” (Calendar 1980: 18). 2. Suparare mahnire: „Sa nam prunc de ciupait / De dor mash fi prapadit” (Calendar 1980: 17). 3. Suferintza pricinuita din dragoste pentru cineva: „Eu i spun k nu mii dor / Da’ de la inima mor; / Eu i spun k nul doresc / La inima ma topesc” (Calendar 1980: 64). 4. Atractzie erotica: „Asara pe la opt ceas / Doru mandrului lam tras; / Eu mam culcat pe perina / El mo rupt de la inima. / Cand mo rupt mo clatinat / SHi de pe somn mo sculat. / Ma trezesc shi mandru nui / Numa’ scris numele lui / Pe díjdítza patului” (Calendar 1980: 62). 5. Personificare a dragostei similar cu Zburatorul: „La mijlocu’ codrului / Unde stau portzilenchise / Fetele pe tabla scrise / Prinde dorua mantreba: / Doara catz pe cineva? / Cat pe cel cu pana verde / Sus i Dumnezau nul rebde /... / K monvatzat sarutata / SHi mo lasat suparata; / SHi monvatzat a ibdi / SHi mo lasat a dori” (Papahagi 1925: 167). Lat. pop. dolus „durere” (< dolare „a durea”) (Pushcariu CDDE Densusianu Philippide Pascu cf. DER; DEX MDA).