credintza sf [At: COD. VOR. 10/10 / Pl: ~tze / E: lat *credentia] 110 Credere (110). 11 Considerare. 12 Parere. 13 Inchipuire. 14 Infumurare. 1521 Credere (1521). 22 Presupunere. 23 Banuiala. 24 Sperantza. 2527 Credere (2527). 28 Convingere in existentza a ceva. 29 Sigurantza. 30 Certitudine. 3132 (Inv; ie) A da ~ A da crezare (3031). 3334 (Inv; ie) A lua ~tza cuiva A se incredintza de (sinceritatea sau) devotamentul cuiva. 35 (Inv; ie) Ashi face ~ A se incredintza. 3637 (Ie) A fi de buna (sau de rea) ~ A (nu) fi sincer. 3839 (Ila) De (sau cu) rea ~ Cu dorintza (de a face rau sau) de a spune un neadevar. 40 Ceea ce crede cineva. 41 (Is) ~ buna ~ dreapta ~ dreptmantuitoare ~ dumnezeiasca ~ pravoslavnica ~ soborniceasca Ortodoxism. 42 (Inv; is) ~ desharta Superstitzie. 43 (Inv; ias) Alta credintza religioasa decat cea ortodoxa. 44 (Inv; ias) Convingere greshita. 45 (Inv; is) Departamentul ~tzei Departamentul Cultelor. 46 (Inv; spc) Asigurare data k se va respecta un angajament Si: garantzie chezashie. 47 (Inv; ie) A lua (sau a bea a sorbi) ~tza A gusta din mancarurile shi bauturile domnitorului pentru a se asigura k nu sunt otravite. 48 (Ie) A fi de ~ A merita incredere. 49 (Inv; ie) Ashi pierde (sau ashi manca fam ashi papa) ~tza A nu mai fi crezut. 50 (Inv; ilav) De~ De crezut. 51 (Ial) Vrednic de incredere. 52 (Ie) Om de ~ Om de incredere. 53 (Inv; ie) In~ Intradevar. 5455 (Inv; spc) Juramant (de dragoste). 56 (Ila) Fara~ Infidel. 57 (Irg) Logodna. 58 (Irg; ie) A face (sau ashi da) ~tza A se logodi. 59 (Irg; cer) Inel (sau naframa) dar de logodna. 60 Credit. 61 (Inv; ie) Ashi pierde ~tza Ashi depashi creditul. 62 (Inv; ie) A da pe~ A da pe datorie. 63 (Inv; ie) A vinde pe~A vinde pe datorie. 64 (Inv; ie) A lua pe~ A lua pe datorie. 65 (Inv; ie) A cumpara pe~ A cumpara pe datorie. 66 (Liv; is) Profesiune de~ Declaratzie publica care o face cineva despre principiile sale (politice religioase artistice etc.) Si: crez.

CREDÍNTZA credintze s. f. 1. Faptul de a crede in adevarul unui lucru; convingere sigurantza certitudine. Credintza in victorie. 25ad Am chibzuit bine shi am ajuns la credintza k neam putea casatori acum. PAS Z. I 95. Profesiune de credintza = declaratzie publica care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale (morale politice etc.). 2. (Invechit shi arhaizant) incredere (care o inspira cineva) crezamint. Ce credintza potzi avea in nishte flacai? SADOVEANU 0. VII 44. ◊ Loc. adj. De credintza = de incredere care te potzi bizui. Doi erau valetzii lui de credintza. SADOVEANU Z. C. 6. Om de bine de credintza ce Moldova tziai iubit. ALECSANDRI P. I 198. ◊ Loc. adv. (Invechit) In credintza = Intradevar. Imi plac acele imnuri de broashte fara numar... Atunce in credintza a mea inima salta K la un glas prietin. ALECSANDRI P. A. 72. Florileacelea in minami cazura Favor cen credintza eu nam meritat. ALEXANDRESCU M. 80. ◊ Expr. Ashi minca credintza = a se comporta astfel incit sa nu mai inspire incredere. (Invechit shi arhaizant) A bea (sau a lua a sorbi) credintza (sau credintza) = a gusta din mincarile servite domnitorului pentru ai incredintza k nu sint otravite. Cuparul... sorbea credintza din cupa aurita shi pe urma o asheza inaintea shtapinului sau. SADOVEANU Z. C. 135. Paharnicul a luat credintza dupa aceea a trecut imparatului cupa. SADOVEANU D. P. 29. 3. Fidelitate devotament statornicie (fatza de o persoana o idee o cauza). Credintza fatza de principiile marxistleniniste a dat partidului nostru posibilitatea de a elabora o linie politica justa. SCINTEIA 1953 nr. 254. Nu se putea increde numai in credintza morarului. RETEGANUL P. IV 31. Ingenunchind amindoi dinaintea imparatuluiVerde ishi jura credintza unul altuia. CREANGA P. 279. Credintza lui era banuita lui Andrei. BALCESCU O. II 259. Credintza nu tzai tzinut K eshti mindro prefacuta. HODOSH P. P. 125. 4. Sperantza nadejde. Sint copilul unui neam sarac Bietzi romini ce scormonesc pamintul... Ei miau fost credintzan toi de lupta. BENIUC V. 10. 5. (In conceptziile religioase) Convingere despre existentza lui dumnezeu marturisire a acestei convingeri prin respectarea prescriptziilor bisericeshti; religie cult. A credintzei biruintza cata orice cavaler. EMINESCU O. I 147. ◊ (Invechit) Departamentul credintzei = ministerul cultelor. Mai tirziu a fost numit director la departamentul credintzei... post important. GHICA S. 669.

CREDÍNTZA ~e f. 1) Incredere deplina in adevarul unui lucru; convingere adanca. ~ in succes. ◊ Om de (buna) ~ persoana care te potzi bizui; om in care potzi avea incredere. Ashi pune ~a in cineva (sau a se lasa in ~a cuiva) a se increde in cineva; a se bizui pe cineva. Ashi manca ~a a pierde increderea tuturor. 2) Devotament fatza de cineva sau ceva; fidelitate. A jura ~. ~ conjugala. 3) Forma a conshtiintzei sociale in care realitatea este reflectata shi interpretata k fiind dependenta de fiintze shi fortze supranaturale; confesiune; cult; religie. [G.D. credintzei] /<lat. credentia

credintza f. fapta de a crede shi efectul ei (sub raportul moral shi religios): 1. convingere adanca; 2. credintza religioasa: credintza e intaia dintre cele trei virtutzi teologale; 3. opiniune: credintza politica; profesiune de credintza declaratziune publica a sentimentelor sau principiilor sale; 4. franchetza in vorbe sau fapte: e de buna de rea credintza; 5. calitatea omului credincios: mio pastrat credintza; 6. incredere: demn de credintza; 7. Tr. logodna: inel de credintza.

credíntza f. pl. e (d. cred). Deplina convingere opiniune: credintza politica religioasa. Fidelitate: credintza in Dumnezeu credintza catre (saŭ pentru) stapin. Incredere: credintza in Dumnezeŭ). Paharutzu cel dintiĭ carel oferea domnuluĭ paharnicu. Om de credintza om fidel de incredere. A pastra credintza a raminea fidel. Buna credintza sinceritate. Rea credintza (fr. mauvaise foi lat. mala fides) perfidie. Profesiune de credintza declaratziune a credintzeĭ a opiniunilor. Simbolu credintzeĭ crezu.

credíntza s. f. g.d. art. credíntzei; pl. credíntze

credíntza s. f. g.d. art. credíntzei; pl. credíntze

credintza tze.

CREDÍNTZA s. 1. (BIS.) cucernicie cuvioshenie cuvioshie evlavie pietate pioshenie piozitate religiozitate smerenie (livr.) devotziune (inv.) blagocestie blagocestivie hristoitie ravna ravnire smerire. 2. v. cult. 3. v. convingere. 4. v. fidelitate. 5. v. sperantza. 6. v. parere.

CREDÍNTZA s. v. asigurare chezashie concesiune credit crez datorie garantzie incredere logodna simbolul credintzei.

CREDINTZA s. 1. certitudine convingere incredintzare sentiment sigurantza (livr.) convictziune. (Am ~ k asha va fi.) 2. cinste devotament fidelitate statornicie (livr.) lealitate (inv. shi reg.) priintza. (~ sotziei fatza de sotz.) 3. nadejde sperantza (rar) nadajduire (inv.) nadajduintza. (Nu shia pierdut ~ in mai bine.) 4. idee judecata opinie parere. (Dupa ~ mea...) 5. (BIS.) cucernicie cuvioshenie cuvioshie evlavie pietate pioshenie piozitate religiozitate smerenie (livr.) devotziune (inv.) blagocestie blagocestivie hristoitie rivna rivnire smerire. 6. (BIS.) confesiune cult religie rit (pop.) lege. (E de ~ ortodox.)

credintza s. v. ASIGURARE. CHEZASHIE. CONCESIUNE. CREDIT. CREZ. DATORIE. GARANTZIE. INCREDERE. LOGODNA. SIMBOLUL CREDINTZEI.

Credintza ≠ necredintza

credíntza (credíntze) s. f. 1. Faptul de a crede. 2. Parere opinie. 3. Convingere. 4. Convingere religioasa. 5. Sigurantza certitudine. 6. Incredere. 7. Garantzie cautziune. 8. Promisiune angajament in casatorie. 9. Logodna. 10. Dar de logodna. 11. Credit comercial. 12. (Inv.) Munci executate de administratzie sau dari strinse direct de Finantze. Lat. *credentia (Pushcariu 412; CandreaDens. 405; REW 2306; DAR); cf. sard. credença logud. credenzia v. fr. crédence (Vie de S. Alexis 3). Pentru sensurile 810 (Banat Trans.) cf. ALR II 158. Der. credincer s. m. (om de incredere imputernicit delegat reprezentant; inv. slujbash la curtea domneasca insarcinat cu pivnitzele cu vin shi cu gustarea mincarii; inv. ostatic) cu suf. (c)er k medelnicer pivnicer; credincios adj. (credincios sigur de incredere; credincios care crede in Dumnezeu; fidel exact) care DAR il presupune der. de la un lat. *credentiosus ipoteza ce pare inutila; necredincios adj. (care nu are credintza; pagin; adulter); credincioshie s. f. (inv. fidelitate lealitate; cinste); credintza vb. (inv. a incredintza; Trans. a se angaja a promite casatorie); necredintza s. f. (lipsa de credintza; impietate; infidelitate; adulter); incredinciosha vb. refl. (inv. a se increde a avea incredere); incredintza vb. (a incredintza; a avea incredere; a incerca; a convinge a asigura; a converti; a promite casatorie); incredintzator adj. (convingator).

credíntza credintze s.f. 1. (reg.) Logodna; termen general in Maram. istoric cu exceptzia zonei IeudSacelBorsha unde se foloseshte sin. tomneala (ALRRM 1969: 236): „La noi credintzaia inainte nu sa facea asha. Can’ sa credintza oarece fecior cu oarece fata apoi dadea impushcaturi shi de la unu shi de la altu. Amu numai la nunta sa face asha” (Papahagi 1925: 318). „Inainte de nunta premerge logodna tocmeala sau credintza cum zic maramureshenii; se mai zice darea de mana. Feciorul care vrea sa se logodeasca cu cutare fata trimite mai intai petzitor pe cutare ruda mai batrana care mergand la parintzii fetei intreaba daca au de vanzare fan otava paie sau ogrinji. Daca pomenesc k numai paie au de vanzare respectivul nici nu cuteaza sa mai ceara pe fata. Dimpotriva daca spune k are nu numai fan dar shi otava de vanzare este semnul invederat k sa cuteze a cere fata k vor dao! Merge apoi shi mirele la fata shi in sfarshit se intzeleg asupra zilei cand vor face logodna solemna” (Barlea 1924 II: 465466). 2. In expr. a lua pe credintza = a lua pe datorie: „Da’ zinu mi so ciuntat. / Tun credintza tzi lai dat” (Papahagi 1925: 261). Atestat cu acest sens shi in Maramureshul din dreapta Tisei. Lat. *credentia (Pushcariu CDDE DA cf. DER; DEX MDA).

credíntza e s.f. 1. Logodna; termen general cu exceptzia zonei IeudSacelBorsha unde se foloseshte sin. tomneala (ALR 1969: 236): „La noi credintzaia inainte nu sa facea asha. Can’ sa credintza oarece fecior cu oarece fata apoi dadea impushcaturi shi de la unu shi de la altu. Amu numai la nunta sa face asha” (Papahagi: 318). 2. In expr. a lua pe credintza = a lua pe datorie: „Da’ zinu mi so ciuntat. / Tun credintza tzi lai dat” (Papahagi: 261). Lat. *credentia (Pushcariu CandreaDensusianu DA cf. DER).

FIDES PUNICA (lat.) credintza punica Perfidie reacredintza. Cartagenezii incalcau sistematic tratatele incheiate cu Roma.

INVATZATURA DE CREDINTZA culegere cuprinzand normele de baza ale ortodoxiei redate in trecut sub forma de intrebari shi raspunsuri; catehism ortodox.

PUNICA FIDES V. FIDES PUNICA.