CULT¹ culte s. n. 1. Omagiu care se aduce divinitatzii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugaciuni shi prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiratzie de respect de veneratzie de adoratzie fatza de cineva sau de ceva. ◊ Cultul personalitatzii = atitudine sistematica de admiratzie (exagerata) provocata shi controlata cu privire la un conducator (sau la o personalitate) considerat k inzestrat cu calitatzi deosebite de ordin intelectual afectiv organizatoric etc. 3. Religie confesiune. Din fr. culte lat. cultus.

cult¹ sn [At: ARISTIA PLUT. / Pl: ~e (rar) ~uri / E: fr culte lat cultus] 1 Omagiu care se aduce divinitatzii prin acte religioase. 2 Manifestare a sentimentului religios prin rugaciuni shi prin acte rituale. 3 Totalitatea ritualurilor unei religii. 4 Religie. 5 Sentiment exagerat de admiratzie de respect de veneratzie de adoratzie etc. fatza de cineva sau de ceva. 6 (Is) ~ul idolilor Idolatrie. 7 (Mpl; if culte) Diversele religii ale unui stat. corectata

CULT¹ culte s. n. 1. Omagiu care se aduce divinitatzii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugaciuni shi prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiratzie de respect de veneratzie de adoratzie fatza de cineva sau de ceva. 3. Religie confesiune. Din fr. culte lat. cultus.

CULT¹ culte s. n. 1. Totalitatea ritualurilor unei religii. Cult creshtin. 2. Religie confesiune. Ministerul Cultelor. 3. Sentiment de admiratzie de respect de consideratzie shi de dragoste adinca fatza de cineva sau de ceva. Eu am cultul prietiniei. C. PETRESCU C. V. 188. Cultul personalitatzii = tendintza exclusivista shi daunatoare de a acorda personalitatzilor un rol exagerat in faurirea istoriei shi care are la baza conceptzia greshita k personalitatzile de seama shi nu masele popoarele fauresc istoria. Trebuie combatuta orice manifestare a cultului personalitatzii care marxismul il respinge k daunator shi inadmisibil. SCINTEIA 1953 nr. 2714.

CULT s.n. 1. Adorare mistica a unor fiintze reale sau fantastice ori a unor idei abstracte; act religios facut in cinstea unei divinitatzi. ♦ Totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Religie confesiune. 3. Sentiment de admiratzie de respect de dragoste profunda pentru cineva sau ceva. [Pl. te turi. / < fr. culte cf. lat. cultus].

CULT¹ s. n. 1. adorare mistica religioasa a unor obiecte fortze naturale fiintze reale sau fantastice ori a unor abstractziuni personificate; act religios facut in cinstea unei divinitatzi. ◊ sentiment de veneratzie de respect de dragoste profunda pentru cineva sau ceva. ♦ ~ ul personalitatzii = atitudine de admiratzie sistematica fatza de un conducator politic. 2. totalitatea ritualurilor unei religii. 3. religie confesiune (2). (< fr. culte lat. cultus)

CULT² ~e n. 1) Forma a conshtiintzei sociale in care realitatea este reflectata shi interpretata k fiind independenta de fortze shi fiintze supranaturale; confesiune; credintza; religie. 2) Totalitate a ritualurilor unei religii. 3) fig. Sentiment de admiratzie de dragoste fatza de cineva sau de ceva. /<lat. cultus

cult n. 1. onoare data lui Dzeu; 2. manifestari exterioare ale sentimentelor religioase: cult public; 3. fig. veneratziune profunda: multe popoare au cultul mortzilor. ║ a. instruit: om cult.

1) cult n. pl. urĭ shi e (lat. cultus). Adorare veneratziune: cultu luĭ Dumnezeŭ cultu bineluĭ. Religiune biserica: ministeru cultelor (maĭ bine culturilor). A avea un cult pentru ceva pentru cineva a admira a venera (un lucru o persoana).

cult² s. n. pl. cúlte

cult s. n. pl. cúlte

CULT s. 1. (BIS.) confesiune credintza religie rit (pop.) lege. (E de ~ ortodox.) 2. v. veneratzie.

CULT s. v. crez.

cult s. v. CREZ.

CULT s. 1. (BIS.) confesiune credintza religie rit (pop.) lege. (E de ~ ortodox.) 2. veneratzie. (Are un adevarat ~ pentru...)

cult culte s. n. 1. Totalitatea actelor a formelor shi a randuielilor sfinte prin care Bis. cinsteshte pe Dumnezeu shi impartasheshte credincioshilor harul Sau sfintzitor. ◊ Act de cult = forma de exprimare a sentimentelor religioase ale omului fatza de Dumnezeu; ritual. ◊ Cult agrar = practica religioasa primitiva de origine htonica legata mai ales de agricultura shi de fertilitatea pamantului. ◊ Cult solar = sistem de credintze mituri shi practici religioase legate de adoratzia Soarelui indeosebi in tzarile cu radiatzie solara mare. ♦ Totalitatea ritualilor unei religii. ♦ Adorare a unor fiintze reale (eroi stramoshi personalitatzi etc.) sau a unor entitatzi abstracte (frumusetze ratziune etc.). 2. Religie (considerata in manifestarile ei exterioare) biserica confesiune credintza. ◊ Cultul idolilor = idolatrie. ♦ (La pl.) Totalitatea religiilor sau a confesiunilor dintrun stat. 3. Sentiment de admiratzie de respect de dragoste adanca fatza de cineva sau ceva. Din fr. culte lat. cultus.

act de cult v. cult.