CONFESIÚNE confesiuni s. f. 1. Marturisire a unor fapte a unor ganduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literara care contzine marturisirea unor ganduri shi sentimente legate de viatza intima a autorului. ♦ Scriere care cuprinde marturisirea de credintza a unei ramuri a Bisericii creshtine. 2. Religie cult. [Pr.: siu] Din fr. confession lat. confessio onis.

confesiune sf [At: ALECSANDRI T. 1734 / P: ~siu~ / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr confession lat confessio onis] 1 Marturisire a unor fapte a unor ganduri sau sentimente intime. 2 (Pre) Spovedanie. 3 Scriere literara care contzine marturisirea unor ganduri shi sentimente legate de viatza intima a autorului. 4 Scriere care cuprinde marturisirea de credintza a unei ramuri a bisericii creshtine. 5 (Jur; iuz) Depozitzie in fatza justitziei. 6 Religie.

CONFESIÚNE confesiuni s. f. 1. Marturisire a unor fapte a unor ganduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literara care contzine marturisirea unor ganduri shi sentimente legate de viatza intima a autorului. ♦ Scriere care cuprinde marturisirea de credintza a unei ramuri a bisericii creshtine. 2. Religie cult. [Pr.: siu] Din fr. confession lat. confessio onis.

CONFESIÚNE confesiuni s. f. 1. Marturisire a unor fapte a unor ginduri sau sentimente intime. Foiletonul... cuprinde un soi de confesiune facuta sub forma de «scrisoare catre redactzie». CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 4/7. Trebuie satzi fac aci confesiunea k sharpele ambitziunii ma mushcat de inima. ALECSANDRI T. 1734. ◊ (In practica religiei creshtine) Spovedanie facuta unui preot. Calitatea mea domnule Ruset se pare cami da dreptul sascult confesiuni. SADOVEANU Z. C. 73.2. Scriere literara care contzine marturisirea unor ginduri shi sentimente legate de viatza intima personala a autorului. Confesiunile lui J. J. Rousseau. 3. Religie credintza religioasa cult. Printre creshtini unii sint de confesiune ortodoxa altzii de confesiune protestanta sau catolica. Pronuntzat: siu. Varianta: (invechit) confésie s. f.

CONFESIÚNE s.f. 1. Marturisire destainuire a unor ganduri a unor fapte sau a unor sentimente intime. ♦ Scriere literara care cuprinde marturisirea unor ganduri shi sentimente legate de viatza intima a autorului. 2. Religie credintza religioasa cult. [Var. confesie s.f. / cf. fr. confession it. confessione lat. confessio].

CONFESIÚNE s. f. 1. marturisire destainuire a unor ganduri fapte sau sentimente intime. ◊ scriere literara care cuprinde marturisirea unor ganduri shi sentimente legate de viatza intima a autorului. 2. religie. (< fr. confession lat. confessio)

CONFESIÚNE ~i f. 1) Comunicare a unor fapte sau ganduri ascunse; spovedanie; confidentza. 2) Ritual creshtin constand in marturisirea pacatelor pentru a obtzine iertarea lor; spovedanie. 3) Forma a conshtiintzei sociale in care realitatea este reflectata shi interpretata k fiind dependenta de fortze shi fiintze supranaturale; religie; cult; credintza. 4) Scriere literara cu caracter autobiografic in care autorul este de o sinceritate totala. [Art. confesiunea; G.D. confesiunii; Sil. siu] /<fr. confession lat. conffesio ~onis

confesiune f. 1. marturisire shi in special marturisirea pacatelor; 2. declaratziunea credintzei profesate: confesiunea dela Augsburg; 3. pl. titlul unor opere in cari autorii marturisesc greshelile lor: Confesiunile Sc. Augustin Confesiunile lui Rousseau.

*confesiúne f. (lat. confessio ónis. V. profesiune). Marturisire spovedanie. Teol. Profesiune declaratziune a credintzei: confesiunea de la Augsburg. Rit: Romaniĭ is de confesiune grecoorientala.

confesie sf vz confesiune

CONFÉSIE s. f. v. confesiune.

CONFÉSIE s.f. v. confesiune.

confesiúne (siu) s. f. g.d. art. confesiúnii; pl. confesiúni

confesiúne s. f. (sil. siu) g.d. art. confesiúnii; pl. confesiúni

confesiune (iu)

CONFESIÚNE s. 1. v. destainuire. 2. v. cult.

CONFESIÚNE s. v. declaratzie depozitzie marturie marturisire.

CONFESIUNE s. 1. confidentza destainuire dezvaluire marturisire spovedanie (rar) sinceritatzi (pl.). (Ia facut unele ~.) 2. (BIS.) credintza cult religie rit (pop.) lege. (E de ~ ortodoxa.)

confesiune s. v. DECLARATZIE. DEPOZITZIE. MARTURIE. MARTURISIRE.

CONFESIUNI (< fr. confessions < lat. confessio marturisire) Scrieri cu caracter autobiografic in care autorul dezvaluie anumite amanunte privitoare la viatza shi activitatea lui (ex.: confesiunile lui J.J. Rousseau A. de Musset etc.) confesiunile constituie un pretzios auxiliar pentru istoria shi critica literara datorita ajutorului dat in cunoashterea mai indeaproape a personalitatzii scriitorului a conditziilor socialpolitice in care el shia dezvoltat activitatea.