CONFESIÚNE confesiuni s. f. 1. Marturisire a unor fapte a unor ginduri sau sentimente intime. Foiletonul... cuprinde un soi de confesiune facuta sub forma de «scrisoare catre redactzie». CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 4/7. Trebuie satzi fac aci confesiunea k sharpele ambitziunii ma mushcat de inima. ALECSANDRI T. 1734. ◊ (In practica religiei creshtine) Spovedanie facuta unui preot. Calitatea mea domnule Ruset se pare cami da dreptul sascult confesiuni. SADOVEANU Z. C. 73.2. Scriere literara care contzine marturisirea unor ginduri shi sentimente legate de viatza intima personala a autorului. Confesiunile lui J. J. Rousseau. 3. Religie credintza religioasa cult. Printre creshtini unii sint de confesiune ortodoxa altzii de confesiune protestanta sau catolica. Pronuntzat: siu. Varianta: (invechit) confésie s. f.