cult culte s. n. 1. Totalitatea actelor a formelor shi a randuielilor sfinte prin care Bis. cinsteshte pe Dumnezeu shi impartasheshte credincioshilor harul Sau sfintzitor. ◊ Act de cult = forma de exprimare a sentimentelor religioase ale omului fatza de Dumnezeu; ritual. ◊ Cult agrar = practica religioasa primitiva de origine htonica legata mai ales de agricultura shi de fertilitatea pamantului. ◊ Cult solar = sistem de credintze mituri shi practici religioase legate de adoratzia Soarelui indeosebi in tzarile cu radiatzie solara mare. ♦ Totalitatea ritualilor unei religii. ♦ Adorare a unor fiintze reale (eroi stramoshi personalitatzi etc.) sau a unor entitatzi abstracte (frumusetze ratziune etc.). 2. Religie (considerata in manifestarile ei exterioare) biserica confesiune credintza. ◊ Cultul idolilor = idolatrie. ♦ (La pl.) Totalitatea religiilor sau a confesiunilor dintrun stat. 3. Sentiment de admiratzie de respect de dragoste adanca fatza de cineva sau ceva. Din fr. culte lat. cultus.