credíntza e s.f. 1. Logodna; termen general cu exceptzia zonei IeudSacelBorsha unde se foloseshte sin. tomneala (ALR 1969: 236): „La noi credintzaia inainte nu sa facea asha. Can’ sa credintza oarece fecior cu oarece fata apoi dadea impushcaturi shi de la unu shi de la altu. Amu numai la nunta sa face asha” (Papahagi: 318). 2. In expr. a lua pe credintza = a lua pe datorie: „Da’ zinu mi so ciuntat. / Tun credintza tzi lai dat” (Papahagi: 261). Lat. *credentia (Pushcariu CandreaDensusianu DA cf. DER).