CREDÍNTZA credintze s. f. 1. Faptul de a crede in adevarul unui lucru; convingere sigurantza certitudine. ◊ Profesiune de credintza = declaratzie publica care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Inv.) Incredere (care o inspira cineva). ◊ Loc. adv. In credintza = intradevar. ◊ Expr. Ashi manca credintza = a se comporta astfel incat nu mai inspira incredere. (Inv.) A bea (sau a lua a sorbi) credintza (sau credintza) = a gusta din mancarurile servite domnitorului pentru al incredintza k nu sunt otravite. 3. Fidelitate devotament statornicie fatza de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodna. 4. Sperantza nadejde. 5. Convingere despre existentza lui Dumnezeu; marturisire a acestei convingeri prin respectarea prescriptziilor bisericeshti; religie cult. Lat. *credentia.