CONVÍNGERE convingeri s. f. Actziunea de a (se) convinge; convictziune. ♦ Parere ferma asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = in mod ferm hotarat raspicat. Fara convingere = in chip vag nehotarat; fara entuziasm fara tragere de inima in sila. V. convinge.

convingere sf [At: IBRAILEANU ap. DA ms / E: convinge] 1 Determinare a cuiva de a recunoashte prin argumente shi dovezi veridicitatea unui lucru. 2 Parere ferma asupra unui lucru Si: certitudine incredintzare. 3 (Ilav) Cu ~ In mod ferm Si: hotarat raspicat. 4 (Ilav) Fara ~ Nehotarat. 5 (Ial) Fara entuziasm.

CONVÍNGERE convingeri s. f. Actziunea de a (se) convinge; convictziune. ♦ Parere ferma asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm hotarat raspicat. Fara convingere = in chip vag nehotarat; fara entuziasm fara tragere de inima in sila. V. convinge.

CONVÍNGERE convingeri s. f. 1. Actziunea de a convinge de a determina pe cineva sa adopte o parere sa creada in justetzea unui lucru. Metoda de comanda nu poate inlocui niciodata metoda de convingere. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 35. Numai pe calea convingerii prin fapte vom putea sal atragem pe tzaranul mijlocash pe drumul socialismului. REZ. HOT. I 96. 2. Parere ferma asupra unui lucru. V. credintza certitudine. Numai convingerea adinca a tzaranimii despre marile avantaje ale gospodariei colective poate servi drept baza pentru crearea unor gospodarii colective cu adevarat trainice. SCINTEIA 1953 nr. 2564. Baza pentru transformarea socialista a agriculturii trebuie sa fie numai convingerea adinca a tzaranimii muncitoare despre avantajele gospodariei colective. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 5 74. Convingerea adinca de venirea unor vremuri mai bune nu la parasit... niciodata. IONESCURION C. 127. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm hotarit raspicat. Fara convingere = a) in chip vag nehotarit. Ii raspunse fara convingere cashi va termina lucrarea; b) fara entuziasm fara tragere de inima. Lucreaza fara convingere.

CONVÍNGERE s.f. Actziunea de a (se) convinge shi rezultatul ei; convictziune. ♦ Parere ferma asupra unui lucru. [< convinge].

CONVÍNGERE s. f. actziunea de a (se) convinge; convictziune; ◊ parere ferma asupra unui lucru. (< convinge)

convingere f. 1. fapta de a convinge; 2. convictziune.

*convíngere f. Convictziune actziunea de a convinge de a te face sa crezĭ ce cred eŭ. Credintza sigura: convingere nestramutata.

convíngere s. f. g.d. art. convíngerii; pl. convíngeri

convíngere s. f. g.d. art. convíngerii; pl. convíngeri

CONVÍNGERE s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine credintza incredintzare sentiment sigurantza (livr.) convictziune. (Am ~ k asha se va intampla.) 3. v. conceptzie.

CONVINGERE s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine credintza incredintzare sentiment sigurantza (livr.) convictziune. (Am ~ k asha se va intimpla.) 3. conceptzie gind idee judecata opinie orientare parere principiu vedere viziune (livr.) convictziune. (Are ~i sanatoase.)