NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.,; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Pref. ne- + hotărât.

nehotărât, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + hotărât] 1 a Care este lipsit de fermitate Si: ezitant, indecis, șovăitor. 2 a (Mat.; îvr; d. mărimi) Infinit. 3 a Lipsit de claritate Si: confuz, neclar, vag. 4 a Lipsit de precizie. 5 a (Grm) Care nu precizează, nu individualizează Si: nedefinit, (înv) nehotărâtor (2). 6 a (Grm; îs) Pronume ~ Pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. 7 a (Grm; îs) Articol ~ Articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. 8-9 sna, a (Grm; înv; șîs timpul ~) Perfect compus. 10 sn, a (Grm; înv; îs) Modul ~ sau ~ul zălog Infinitiv.

NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Ne- + hotărât.

NEHOTĂRÂT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la hotărât) 1): Articol ~ articol folosit pe lângă un substantiv sau adjectiv pentru a indica caracterul nedeterminat al unui obiect. 2) rar Care este lipsit de claritate; neclar; confuz. /ne- + hotărât

NEHOTĂRÎ́T, -Ă, nehotărîți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care nu e hotărît, care nu știe ce hotărîre să ia; șovăitor, nesigur; (despre manifestări, gesturi ale oamenilor) care arată nehotărîre, nedecis; vag, incert, confuz. Stăteau nehotărîți, plini de așteptare și neliniște. DUMITRIU, N. 27. Ozun se opri în stradă, nehotărît încotro să apuce. C. PETRESCU, C. V. 135. Grigore răspunse numai cu un zîmbet nehotărît. REBREANU, R. I 18. ◊ (Poetic) Pămîntul doarme încă în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, R. P. 51. ◊ (Adverbial) Se lăsa purtat de gîndurile care întotdeauna izvorăsc nehotărît și neisprăvit, cînd mergi drum lung. C. PETRESCU, Î. I 133. 2. (Gram.; în expr.) Adjectiv nehotărît = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul. Adjectivele nehotărîte însoțesc substantivele, determinîndu-le în mod neprecis. GRAM. ROM. I 220. Pronume nehotărît = pronume care ține locul unui substantiv fără să-l precizeze. Pronumele nehotărît «unul», «una» apare în corelație cu pronumele nehotărît «altul», «alta», de care este legat prin opoziție de sens. GRAM. ROM. I 222. Articol nehotărît = articol care dă un sens nedeterminat substantivului pe care-l însoțește. Articolul nehotărît dă substantivului un sens asemănător cu acela pe care îl dau adjectivul pronominal nehotărît și numeralul «un», «o». GRAM. ROM. I 168. Numeral nehotărît = numeral care exprimă o cantitate neprecizată sau aproximativă de obiecte. Numeralele nehotărîte «mulți», «puțini», «cîțiva» au forme deosebite după gen și după caz. GRAM. ROM. I 234.

nehotărît a. 1. care n’are hotar; 2. care se hotărăște cu greu.

nehotărî́t, -ă adj. Indecis, care nu e hotărît. Indefinit, fără hotar: un timp nehotărît. Adv. A răspunde nehotărât; munțiĭ se vedeau nehotărît la orizont.

nehotărất adj. m., pl. nehotărấți; f. nehotărấtă, pl. nehotărấte

nehotărât adj. m., pl. nehotărâți; f. sg. nehotărâtă, pl. nehotărâte

NEHOTĂRÂT adj. 1. v. nesigur. 2. v. ezitant. 3. v. inconsecvent. 4. (GRAM.) indefinit, nedefinit, (înv.) nehotărâtor. (Articol ~.)

Nehotărât ≠ decis, hotărât, neșovăitor, neșovăielnic

NEHOTĂRÎT adj. 1. ezitant, nesigur, șovăielnic. (Mers ~.) 2. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnlc, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 3. (GRAM.) indefinit, nedefinit, (înv.) nehotărîtor. (Articol ~.)

NEHOTĂRẤT, -Ă adj. (< pref. ne- + hotărât): în sintagmele articol nehotărât, adverb nehotărât și pronume nehotărât (v.).