credíntza credintze s.f. 1. (reg.) Logodna; termen general in Maram. istoric cu exceptzia zonei IeudSacelBorsha unde se foloseshte sin. tomneala (ALRRM 1969: 236): „La noi credintzaia inainte nu sa facea asha. Can’ sa credintza oarece fecior cu oarece fata apoi dadea impushcaturi shi de la unu shi de la altu. Amu numai la nunta sa face asha” (Papahagi 1925: 318). „Inainte de nunta premerge logodna tocmeala sau credintza cum zic maramureshenii; se mai zice darea de mana. Feciorul care vrea sa se logodeasca cu cutare fata trimite mai intai petzitor pe cutare ruda mai batrana care mergand la parintzii fetei intreaba daca au de vanzare fan otava paie sau ogrinji. Daca pomenesc k numai paie au de vanzare respectivul nici nu cuteaza sa mai ceara pe fata. Dimpotriva daca spune k are nu numai fan dar shi otava de vanzare este semnul invederat k sa cuteze a cere fata k vor dao! Merge apoi shi mirele la fata shi in sfarshit se intzeleg asupra zilei cand vor face logodna solemna” (Barlea 1924 II: 465466). 2. In expr. a lua pe credintza = a lua pe datorie: „Da’ zinu mi so ciuntat. / Tun credintza tzi lai dat” (Papahagi 1925: 261). Atestat cu acest sens shi in Maramureshul din dreapta Tisei. Lat. *credentia (Pushcariu CDDE DA cf. DER; DEX MDA).