statornicie sf [At: (a. 1785) URICARIUL IV 31/20 / V: (ivp) stat~ / Pl: (rar) ~ii / E: statornic + ie] 1 Stabilitate (1) Cf statornic (5). 2 Insushirea de a fi statornic (6). 3 Stare a celui ce nu poate fi clintit sau schimbat (ushor) Si: fermitate (3) hotarare (18) stabilitate (5) (rar) nestramutare (inv) stavar (1). 4 (Ivr) Robustetze. 5 Insushirea de a fi statornic (8). 6 Durabilitate (1).

STATORNICÍE s. f. 1. Faptul de a fi statornic; fermitate constantza neclintire (in hotariri pareri actziuni). Ce folos! caci nai puterea statorniciei shi mariasa SHtefan cere de la slujitorii sai mai ales statornicie. SADOVEANU F. J. 591. Ishi incepu slujba cu aceeashi statornicie shi regula k la Bucureshti. BASSARABESCU S. N. 35. La ce statornicia parerilor de rau Cind prin aceasta lume sa trecem ne e scris K visul unei umbre shi umbra unui vis? EMINESCU O. I 127. Rominii au trebuintza astazi sa se intemeieze in patriotism shi in curaj shi sa cishtige statornicie in caracter. BALCESCU O. I 59. ♦ Fidelitate. Sfiala lui o lua drept dovada statorniciei. NEGRUZZI S. I 25. 2. Stabilitate. V. permanentza. Silitzi a bivuaca sub un cort care nu va poate apara de nestatornicia vazduhului. NEGRUZZI S. I 39. 3. Continuitate durabilitate. De shtiam k no sa fie Intre noi statornicie. SHEZ. XII 84.

STATORNICÍE f. Caracter statornic. [G.D. statorniciei] /statornic + suf. ie

statornicie f. tarie sufleteasca.

statornicíe f. Caracteru de a fi statornic.

statornicíe s. f. art. statornicía g.d. statornicíi art. statornicíei

statornicíe s. f. art. statornicía g.d. statornicíi art. statornicíei

STATORNICÍE s. 1. v. consecventza. 2. v. fidelitate. 3. v. staruintza. 4. v. hotarare.

STATORNICÍE s. v. durabilitate rezistentza soliditate tarie trainicie.

STATORNICIE s. 1. consecventza constantza stabilitate. (~ in sentimente.) 2. cinste credintza devotament fidelitate (livr.) lealitate (inv. shi reg.) priintza. (~ sotziei fatza de sotzul ei.) 3. insistentza perseverentza persistentza staruintza tenacitate (rar) perseveratzie (inv.) staruiala staruire. (O ~ demna de lauda in urmarirea scopului propus.) 4. dirzenie fermitate hotarire intransigentza neclintire neinduplecare nestramutare neshovaire (livr.) decizie (inv.) nepreget (fig.) inflexibilitate. (O ~ de granit.)

statornicie s. v. DURABILITATE. REZISTENTZA. SOLIDITATE. TARIE. TRAINICIE.