CONTINUITÁTE continuitatzi s. f. Faptul insushirea de a fi continuu starea a ceea ce este continuu. [Pr.: nui] Din fr. continuité lat. continuitas atis.

continuitate sf [At: DN³ / P: ~nui~ / Pl: ~tatzi / E: fr continuité lat continuitas atis] Legatura neintrerupta.

CONTINUITÁTE continuitatzi s. f. Faptul de a fi continuu starea a ceea ce este continuu. [Pr.: nui] Din fr. continuité lat. continuitas atis.

CONTINUITÁTE continuitatzi s. f. Faptul de a fi continuu; continuare sau existentza fara intrerupere. Una din laturile muncii didactice a carei riguroasa traducere in viatza constituie cheia desfashurarii cu succes a intregului proces de invatzamint este continuitatea in munca a cadrelor didactice. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 329 5/5. Avem nevoie de continuitate [in munca]. C. PETRESCU I. II 155. Se va stabili o mai strinsa legatura de continuitate intre aceste doua articole. GHEREA ST. CR. III 74. Pronuntzat: nui.

CONTINUITÁTE s.f. Faptul de a fi continuu; legatura neintrerupta. [Pron. nui. / cf. fr. continuité lat. continuitas].

CONTINUITÁTE s. f. 1. faptul insushirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei functzii care poate trece de la o stare la alta luand toate valorile intermediare. 3. categorie filozofica desemnand distributzia shi succesiunea neintrerupta in spatziu shi timp a structurii shi dinamismului materiei. (< fr. continuité lat. continuitas)

CONTINUITÁTE ~atzi f. Caracter continuu; permanentza. [Sil. nui] /<fr. continuité lat. continuitas ~atis

continuitate f. 1. legatura neintrerupta a partzilor unui tot: solutziune de continuitate orice diviziune a partzilor mai inainte continue; 2. durata continua.

*continuitáte f. (lat. continúitas átis). Calitatea de a fi continuŭ.

continuitáte (nui) s. f. g.d. art. continuitắtzii; pl. continuitắtzi

continuitáte s. f. (sil. nui) g.d. art. continuitatzii; pl. continuitatzi

CONTINUITÁTE s. (inv.) continuatzie. (~ unui fenomen.)

CONTINUITATE s. (inv.) continuatzie. (~ unui fenomen.)

Continuitate ≠ discontinuitate