DISCONTINUITÁTE discontinuitatzi s. f. Lipsa de continuitate; intermitentza. ♦ (Mat. Fiz.) Variatzie brusca shi in salturi a valorii unei marimi; trecere de la o valoare la alta fara parcurgerea marimilor intermediare. [Pr.: nui] Din fr. discontinuité.

discontinuitate sf [At: HAMANGIU C. C. 470 / P: ~nui~ / Pl: ~tatzi / E: fr discontinuité] 1 Lipsa de continuitate intre mai multe elemente care se succeda in timp sau in spatziu Si: intrerupere intermitentza. 2 (Mat; Fiz) Variatzie brusca shi in salturi a valorii unei marimi. 3 (Mat; Fiz) Proprietate a unei marimi sau functzii de a sari de la o valoare la alta fara a trece prin valorile intermediare.

DISCONTINUITÁTE discontinuitatzi s. f. Lipsa de continuitate intre mai multe elemente care se succeda in timp sau in spatziu; intermitentza. ♦ (Mat. Fiz.) Variatzie brusca shi in salturi a valorii unei marimi; trecere de la o valoare la alta indepartata de ea a unei marimi. [Pr.: nui] Din fr. discontinuité.

DISCONTINUITÁTE discontinuitatzi s. f. Lipsa de continuitate intre mai multe elemente care se succed in timp sau in spatziu. V. intermitentza. Insashi structura componistica a simfoniei are deficientze serioase. Ea da impresia unei discontinuitatzi. Sint foarte multe fragmente inutile superficiale facute pentru «a epata». CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 138 8/3. ♦ (Mat.; Fiz.) Proprietate a unei functzii de a nu indeplini conditziile de continuitate. Functziunea prezinta discontinuitate pentru x a. ♦ (Geol.) Intrerupere a unei stratificatzii datorita unei lipse in sedimentare.

DISCONTINUITÁTE s.f. Lipsa de continuitate; intrerupere. ♦ (Mat.) Proprietate a unei functzii de a sari de la o valoare la alta fara a trece prin valorile intermediare. [Pron. nui. / cf. fr. discontinuité].

DISCONTINUITÁTE s. f. 1. lipsa de continuitate; intrerupere. ◊ (mat. fiz.) variatzie brusca in salturi a valorii unei marimi; trecerea de la o valoare la alta fara parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapida a valorii unui element meteorologic pe distantze mici. 2. categorie filozofica desemnand distributzia shi succesiunea cu intreruperi in spatziu shi timp a materiei. (< fr. discontinuité)

DISCONTINUITÁTE ~atzi f. 1) Lipsa de continuitate; intermitentza. 2) mat. fiz. Trecere brusca de la o valoare la alta fara parcurgerea valorilor intermediare. [Art. discontinuitatea; G.D. discontinuitatzii; Sil. nui] /<fr. discontinuité

discontinuitate f. lipsa de continuitate.

* discontinuitáte f. (fr. discontinuité). Intrerupere intermitentza.

discontinuitáte (nui) s. f. g.d. art. discontinuitắtzii; pl. discontinuitắtzi

discontinuitáte s. f. → continuitate

DISCONTINUITÁTE s. v. intermitentza.

DISCONTINUITATE s. intermitentza. (~ unui fenomen.)

Discontinuitate ≠ continuitate

DISCONTINUITÁTE s. f. (cf. fr. discontinuité engl. discontinuity): 1. separare a unor elemente morfonologice prin inserarea altor elemente. Astfel formularea „Nu merg acolo” poate deveni „Nu merg sub nici un motiv acolo” cu inserarea locutziunii adverbiale sub nici un motiv. 2. intrerupere a lantzului vorbirii; fragmentare a unei propozitzii sau a unei fraze in partzi dupa care se pune punct. Este o caracteristica a stilului unor scriitori. De exemplu: „So ducem la tatasocru. Pe grapa. Sa io lepadam in batatura” (Zaharia Stancu).

DISCONTINUITÁTE (< fr.) s. f. Lipsa de continuitate.; intermitentza. ♦ (GEOL.) Suprafatza din interiorul Pamantului evidentziata prin variatziile brushte ale vitezei shi modului de propagare a undelor seismice longitudinale shi transversale. Principalele discontinuitatzi sunt (dupa numele celor care leau stabilit): Conrad (intre patura de granit shi cea de bazalt) Mohorovicić (intre scoartza terestra shi manta la adancimea de 3560 km sub continente shi de 610 km sub oceane) GutenbergWichert (separa mantaua de nucleu la adancimea de 2.900 km shi absoarbe undele seismice transversale) Lehman (separa nucleul extern de de nucleul intern al Pamantului la adancimea de 5.120 km). ♦ (MAT. FIZ.) Variatzie brusca in salturi a valorii unei marimi; trecere de la o valoare la alta fara parcurgerea valorilor intermediare. ◊ D. de spetza intaia (a unei functzii intrun punct) = d. la care in punctul considerat limitele laterale ale functziei exista shi sunt diferite. ◊ D. de spetza a doua = d. la care in punctul considerat cel putzin una dintre cele doua limite laterale nu exista.