DISCONTINUITÁTE (< fr.) s. f. Lipsa de continuitate.; intermitentza. ♦ (GEOL.) Suprafatza din interiorul Pamantului evidentziata prin variatziile brushte ale vitezei shi modului de propagare a undelor seismice longitudinale shi transversale. Principalele discontinuitatzi sunt (dupa numele celor care leau stabilit): Conrad (intre patura de granit shi cea de bazalt) Mohorovicić (intre scoartza terestra shi manta la adancimea de 3560 km sub continente shi de 610 km sub oceane) GutenbergWichert (separa mantaua de nucleu la adancimea de 2.900 km shi absoarbe undele seismice transversale) Lehman (separa nucleul extern de de nucleul intern al Pamantului la adancimea de 5.120 km). ♦ (MAT. FIZ.) Variatzie brusca in salturi a valorii unei marimi; trecere de la o valoare la alta fara parcurgerea valorilor intermediare. ◊ D. de spetza intaia (a unei functzii intrun punct) = d. la care in punctul considerat limitele laterale ale functziei exista shi sunt diferite. ◊ D. de spetza a doua = d. la care in punctul considerat cel putzin una dintre cele doua limite laterale nu exista.