DISCONTINUITÁTE discontinuitatzi s. f. Lipsa de continuitate intre mai multe elemente care se succed in timp sau in spatziu. V. intermitentza. Insashi structura componistica a simfoniei are deficientze serioase. Ea da impresia unei discontinuitatzi. Sint foarte multe fragmente inutile superficiale facute pentru «a epata». CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 138 8/3. ♦ (Mat.; Fiz.) Proprietate a unei functzii de a nu indeplini conditziile de continuitate. Functziunea prezinta discontinuitate pentru x a. ♦ (Geol.) Intrerupere a unei stratificatzii datorita unei lipse in sedimentare.