NECLINTÍRE neclintiri s. f. Stare de nemishcare; imobilitate fixitate. Pref. ne + clintire.

neclintire sf [At: CONACHI P. 160 / Pl: ~ri / E: ne + clintire] 1 Stare de nemishcare Si: fixitate imobilitate. 2 (Fig) Rigiditate. 3 (Fig) Soliditate. 4 (Fig) Stabilitate.

NECLINTÍRE neclintiri s. f. Stare de nemishcare; imobilitate fixitate. Ne + clintire.

NECLINTÍRE s. f. Stare de nemishcare de imobilitate; fixitate. Vinturile trebuiau sashi sfarime furia lor vijelioasa de neclintirea zidurilor de lemn. HOGASH M. N. 170. Totul e in neclintire fara viatza fara glas. ALECSANDRI P. III 18. ◊ (Poetic) Stepa fara hotar incremenise k in moarte. Suna totushi ceva subtzire shi marunt in acea neclintire a tacerii. SADOVEANU M. C. 94. ♦ Fig. Statornicie neschimbare nestramutare.

neclintire f. imobilitate: totul e ’n neclintire fara vieatza fara glas AL.

neclintíre f. Starea lucruluĭ neclintit imobilitate: a sta in neclintire.

neclintíre (neclin) s. f. g.d. art. neclintírii; pl. neclintíri

neclintíre s. f. (sil. clin) g.d. art. neclintírii; pl. neclintíri

NECLINTÍRE s. 1. v. imobilitate. 2. fixitate imobilitate nemishcare stabilitate. (~ unor dune.) 3. v. hotarare.

NECLINTIRE s. 1. fixitate imobilitate inertzie nemishcare nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. fixitate imobilitate nemishcare stabilitate. (~ unor dune.) 3. dirzenie fermitate hotarire intransigentza neinduplecare nestramutare neshovaire statornicie (livr.) decizie (inv.) nepreget (fig.) inflexibilitate. (~ unui om.)