NECLINTÍRE s. f. Stare de nemishcare de imobilitate; fixitate. Vinturile trebuiau sashi sfarime furia lor vijelioasa de neclintirea zidurilor de lemn. HOGASH M. N. 170. Totul e in neclintire fara viatza fara glas. ALECSANDRI P. III 18. ◊ (Poetic) Stepa fara hotar incremenise k in moarte. Suna totushi ceva subtzire shi marunt in acea neclintire a tacerii. SADOVEANU M. C. 94. ♦ Fig. Statornicie neschimbare nestramutare.