INCRÉDERE s. f. Actziunea de a (se) increde shi rezultatul ei; sentiment de sigurantza fatza de cinstea bunacredintza sau sinceritatea cuiva; credintza. ◊ Expr. Om (sau persoana) de (mare) incredere = persoana careia i se poate incredintza orice secret orice misiune. A da vot de incredere = a aproba in parlament activitatea sau programul unui guvern. V. increde.

incredere sf [At: NEGRUZZI I 30 / Pl: ~ri / E: increde] 13 Sentiment de sigurantza fatza de (cinstea) (bunacredintza sau) sinceritatea cuiva Si: (inv) incredincioshie (13). 4 Bizuire pe cineva sau pe ceva Si: (rar) increzut¹ (4). 5 Convingere k cineva spune adevarul Si: (rar) increzut¹ (5). 6 Destainuire cuiva a unui secret. 7 (Ccr) Confidentza. 89 Incredintzare cuiva (a unei misiuni sau) a protectziei unei persoane. 10 (Rar) Convingere de justetzea unei idei. 1112 Credintza (prea mare) in propriile sale fortze. 13 Fudulire. 14 (Ila) De (mare) ~ Care se bazeaza exclusiv pe cinstea capacitatea cuiva. 15 (Iala) Pentru care e necesara o mare incredere. 16 (ial) Caruia i se acorda o mare incredere. 17 (Is) Post de (mare) ~ Post care se incredintzeaza numai persoanelor sigure. 18 (Ie) A da vot de ~ A aproba in parlament activitatea sau programul unui guvern. 19 (Is) Abuz de ~ inshelaciune care consta din insushirea ilegala instrainarea sau refuzul de restituire a unui obiect incredintzat spre pastrare sau spre utilizare. 20 (Ilav) Pe ~ Fara o verificare prealabila doar in baza increderii (13) in cineva. 21 (Is) Om (sau persoana) de (mare) ~ Persoana pe a carei cinste discretzie fidelitate se poate conta. 22 (Ias) Persoana care este capabila sa duca la indeplinire sarcini importante sau chestiuni secrete delicate. 23 (Is) Casa (sau magazin) de ~ Magazin (sau casa de comertz) unde se vand numai lucruri de calitate buna. 24 (Ie) A pune chestiunea de ~ A cere deputatzilor sashi precizeze in anumite imprejurari prin vot atitudinea fatza de politica guvernului. 25 (Ie) A inspira (sau a insufla cuiva) ~ A dovedi unei persoane k se poate conta pe ea. 26 (D. lucruri produse etc.; iae) A lasa impresia unei bune calitatzi. corectata

INCRÉDERE s. f. Actziunea de a (se) increde shi rezultatul ei; sentiment de sigurantza fatza de cinstea bunacredintza sau sinceritatea cuiva; credintza. ◊ Expr. Om (sau persoana) de (mare) incredere = persoana careia i se poate incredintza orice secret orice misiune. A pune chestiunea de incredere = a cere deputatzilor sashi precizeze in anumite imprejurari prin vot atitudinea fatza de politica guvernului. A da vot de incredere = a aproba in parlament activitatea sau programul unui guvern. V. increde.

INCRÉDERE s. f. (Mai ales in legatura cu verbul «a avea») Actziunea de a (se) increde shi rezultatul ei; sentiment de sigurantza fatza de cinstea bunacredintza sau sinceritatea cuiva; credintza. Afara ne primeshte lumina ne primesc copacii inverzitzi careshi leagana frunzele in vint shi oamenii sovietici pe fetzele carora flutura increderea in viitor. STANCU U.R.S.S. 142. Nu avea mare incredere nici in arendash oricit se arata de amabil. REBREANU R. II 48. Fatza lui tinara shi barbateasca insufla incredere. NEGRUZZI S. I 30. Abuz de incredere v. abuz. ◊ Expr. Om (sau persoana) de (mare) incredere = persoana pe a carei cinste (fidelitate vrednicie discretzie) cineva se poate bizui careia i poate incredintza chestiuni sau sarcini importante. Vatashelul Lazar Odudie omul de incredere al lui Cosma venea in urma lui cu capul gol. REBREANU R. II 68. Post de (mare) incredere = post care se incredintzeaza numai persoanelor vrednice de incredere deplina. (In parlamentele burgheze) Vot de incredere = vot prin care se aproba in parlament activitatea sau programul unui guvern. A pune chestiunea de incredere = a supune votului deputatzilor politica generala a guvernului sau un aspect particular al ei votul contrar atragind dupa sine demisia guvernului.

INCRÉDERE f. 1) v. A SE INCREDE. 2) Sentiment de convingere; lipsa de indoiala. Priveshte cu ~ viitorul. ◊ A se bucura de ~ a fi considerat om cinstit shi de nadejde. Om (sau persoana) de ~ om serios care te potzi bizui. Vot de ~ sustzinere a unui program de activitate. [G.D. increderii; Sil. incre] /v. a increde

incredere f. 1. actziunea de a se increde in cineva: om de incredere; 2. sperantza ferma: am incredere in ajutorul vostru; 3. cutezare prezumptzioasa.

incrédere f. Actziunea de a te increde. Indrazneala prezumptziune. Om de incredere om in care te increzĭ credincĭos fidel. A avea incredere a te increde a fi sigur de fidelitatea cuĭva.

increde [At: CORESI EV. 276/23 / Pzi: incred (inv) increz / Cj: 3 sa ~eada (inv) sa ~eaza / E: in + crede] 1 vt (Ivr) A socoti k cineva este drept. 23 vr A se incredintza (45). 4 vr A se bizui pe cineva sau pe ceva Si: a conta a se incredintza 5 vr A da cuiva crezare Si: a se incredintza (7). 68 vt (Ivp) A incredintza (13). 910 vr A pune temei (pe cinstea sau) pe sinceritatea cuiva Si: (inv) a se incredinciosha (12). 1112 vtr (Rar) A se incredintza (1314). 13 vtf (Inv) A face pe cineva sa treaca la alta religie Si: a converti (inv) a incredinciosha (3). 1415 vr (Pop) A avea incredere (prea mare) in fortzele proprii. 16 vr (Pop) A se fuduli.

INCRÉDE incréd vb. III. 1. Refl. (Urmat de determinari in dativ sau mai ales introduse prin prep. «in») A crede a avea incredere in cineva a se bizui pe cineva a se lasa in nadejdea cuiva; a conta pe cineva. Incredete lui cum teai increzut in mine! ISPIRESCU L. 21. Cutezatorul ce se incredea perfidelor unde. EMINESCU N. 33. ♦ (Mai ales in constructzii negative) A crede spusele cuiva a da crezare ai veni cuiva sa creada. I se pare k viseaza Ar zimbi shi nu sencrede ar racni shi nu cuteaza. EMINESCU O. I 84. Tu eshti inimami spune shi tot nu ma incred. ALECSANDRI T. II 129. 2. Tranz. (Invechit azi in poezie) A da sau a lasa ceva cu toata increderea in seama cuiva; a incredintza cuiva ceva. Deo fi bade sa ghiceshti Itzi incred o bogatzie: Leagan am sa fac din tine SHiun copil deo fi cu bine TZil dau tzie Sa mil creshti! COSHBUC P. I 203. Ridica ochii. Vede Luceafarul. SHincetishor Dorintzelei increde. EMINESCU O. I 179. ◊ Refl. (Poetic) Barca sencrede in sinul marii Lunantral noptzii car zburator. ALECSANDRI O. 149.

A SE INCRÉDE ma incréd intranz. 1) A avea (toata) nadejdea. Ma incred in tine. 2) (mai ales in constructzii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o parere exagerata despre sine; a se supraevalua. /in + a crede

increde v. a se lasa in buna credintza altuia ashi pune credintza in: incredete in el.

incréd crezút a créde v. tr. (d. cred). Incredintzez predaŭ (Vechĭ). V. refl. Am incredere ma sprijin pe credintza (fidelitatea) altuĭa: ma incred in cineva (saŭ cuĭva).

incrédere s. f. g.d. art. incréderii

incrédere s. f. g.d. art. incréderii

!incréde (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se incréde 1 pl. ne incrédem imperf. 3 sg. se incredeá perf. s. 3 sg. se increzú; conj. prez. 3 sa se increáda; ger. increzanduse; part. increzút corectata

incréde vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incréd imperf. 3 sg. incredeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. increáda; part. increzút

INCRÉDERE s. 1. (pop.) crezare crezamant (fig.) credit. (Se bucura de ~ lui.) 2. (livr.) confientza (inv.) credintza. (Nu am ~ in el.) 3. nadejde sigurantza. (Pot sa am ~ in voi?) 4. optimism. (Priveshte cu ~ viitorul.)

INCREDERE s. 1. (pop.) crezare crezamint (fig.) credit. (Se bucura de ~ lui.) 2. (livr.) confientza (inv.) credintza. (Nu am ~ in el.) 3. nadejde sigurantza. (Pot sa am ~ in voi?) 4. optimism. (Priveshte cu ~ viitorul.)

Incredere ≠ incertitudine indoiala neincredere suspiciune

INCRÉDE vb. 1. v. bizui. 2. a se baza a se bizui a conta a se lasa a se sprijini. (Te potzi ~ in mine!) 3. v. crede. 4. v. ingamfa.

INCRÉDE vb. v. asigura da incredintza inmana intinde preda remite transmite.

INCREDE vb. 1. a se baza a se bizui a conta a se fundamenta a se intemeia a se sprijini (inv. shi reg.) a se nadai (inv.) a se asheza a se incredintza a se incumeta a nadajdui a se semetzi a se starui (fig.) a miza a se rezema. (Pe ce se ~ el?) 2. a se baza a se bizui a conta a se lasa a se sprijini. (Te potzi ~ in mine!) 3. a crede. (Ma ~ in tine!)

increde vb. v. ASIGURA. DA. INCREDINTZA. INMINA. INTINDE. PREDA. REMITE. TRANSMITE.

INCREDERE. Subst. Incredere confientza (frantzuzism) credintza crezare crezamint (inv.); bizuire; nadejde sperantza. Incredintzare confidentza destainuire. Credincios credincer (inv.) cirac (inv.) om (persoana) de (mare) incredere; confident. Adj. Increzator. Credincios. Vb. A crede a se increde a avea incredere in cineva ashi pune (a avea) nadejdea in cineva a se lasa in (pe) seama (grija voia) cuiva a se incredintza a conta pe... a se bizui pe... a se baza pe...; a lasa pe cineva (ceva) in (pe) seama (grija voia) cuiva a incredintza a crede pe cineva pe cuvint a da crezare (cuiva la ceva) a da (a pune) crezamint. A se destainui a se confesa a se confia (rar). A se bucura de incredere a fi crezut a afla (a avea) crezamint a fi om de incredere a fi mina dreapta a cuiva. A bea (a lua a sorbi) credintza (credintza). V. cinste destainuire prietenie sperantza.