10 definiții pentru fuduli
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.
FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fuduli vr [At: ALECSANDRI. T. 392 / Pzi: ~lesc / E: fudul] 1 A deveni fudul. (1). 2 (Urmat de determinări introduse prin pp „cu”) A se lăuda (peste măsură) cu cineva sau ceva Si: a se făli, a se împăuna, (fam) a se furlandisi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mîndri; a se împăuna. Văru-mieu, fudulindu-se cu ciubotele cele nouă, juca numai lîngă fata vornicului. CREANGĂ, A. 105. Aici nu e-n București, Cu cai să te fudulești. TEODORESCU, P. P. 507. ♦ A deveni fudul, a se socoti prea sus ca să mai aibă de-a face cu alții, a se îngîmfa. Nu vrei nici să vorbești cu mine? Te-ai prea fudulit! SBIERA, P. 3. Nu că adică m-am fudulit dintr-aceasta... ALECSANDRI, T. I 180.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE FUDULÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni fudul. 2) A se ține mândru; a-și da aere; a se făli; a se mândri. /Din fudul
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fudulì v. a se făli, a face paradă cu ceva.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fudulésc (mă) v. refl. (d. fudul. D. rom. vine rut. fudulitisĕa). Îs fudul, fac paradă de: acest calic se fudulește cu haĭna căpătată la pomană. – Și fodolesc (sud).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!fudulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fuduléște, imperf. 3 sg. se fuduleá; conj. prez. 3 să se fuduleáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fudulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fudulésc, imperf. 3 sg. fuduleá; conj. prez. 3 sg. și pl. fuduleáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FUDULÍ vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FUDULI vb. 1. a se făli, a se lăuda, a se mîndri. 2. a se făli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
fuduli, fudulescverb
- 1. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: furlandisi făli mândri împăuna
- Văru-mieu, fudulindu-se cu ciubotele cele nouă, juca numai lîngă fata vornicului. CREANGĂ, A. 105. DLRLC
- Aici nu e-n București, Cu cai să te fudulești. TEODORESCU, P. P. 507. DLRLC
- 1.1. A deveni fudul, îngâmfat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu vrei nici să vorbești cu mine? Te-ai prea fudulit! SBIERA, P. 3. DLRLC
- Nu că adică m-am fudulit dintr-aceasta... ALECSANDRI, T. I 180. DLRLC
-
-
etimologie:
- fudul DEX '98 DEX '09