INCREDERE. Subst. Incredere confientza (frantzuzism) credintza crezare crezamint (inv.); bizuire; nadejde sperantza. Incredintzare confidentza destainuire. Credincios credincer (inv.) cirac (inv.) om (persoana) de (mare) incredere; confident. Adj. Increzator. Credincios. Vb. A crede a se increde a avea incredere in cineva ashi pune (a avea) nadejdea in cineva a se lasa in (pe) seama (grija voia) cuiva a se incredintza a conta pe... a se bizui pe... a se baza pe...; a lasa pe cineva (ceva) in (pe) seama (grija voia) cuiva a incredintza a crede pe cineva pe cuvint a da crezare (cuiva la ceva) a da (a pune) crezamint. A se destainui a se confesa a se confia (rar). A se bucura de incredere a fi crezut a afla (a avea) crezamint a fi om de incredere a fi mina dreapta a cuiva. A bea (a lua a sorbi) credintza (credintza). V. cinste destainuire prietenie sperantza.