incertitudine sf [At: RALEA E. O. 189 / Pl: ~ni / E: lat incertitudo inis fr incertitude it incertitudine] (Ioc certitudine) 1 Lucru indoielnic nesigur. 2 Lipsa de certitudine Si: ezitare indoiala nesigurantza.

INCERTITÚDINE incertitudini s. f. Indoiala nesigurantza.

INCERTITÚDINE s.f. Lipsa de certitudine; nesigurantza indoiala. [Cf. fr. incertitude].

INCERTITÚDINE s. f. lipsa de certitudine; nesigurantza indoiala. (< fr. incertitude lat. incertitudo)

INCERTITÚDINE ~i f. 1) Lipsa de certitudine; indoiala; nesigurantza. 2) Situatzie incerta. 3) Lucru incert. 4) Stare a unei persoane lipsite de sigurantza de hotarare. /<lat. incertitudo ~inis fr. incertitude

incertitudine f. 1. lipsa de certitudine; 2. starea unei persoane nesigure.

*incertitúdine f. (d. certitudine; fr. incertitude). Starea omuluĭ nesigur nehotarit: a fi in incertitudine. Nesigurantza lipsa de certitudine: incertitudinea uneĭ informatziunĭ. Variabilitate: incertitudinea soarteĭ.

incertitúdine s. f. g.d. art. incertitúdinii; pl. incertitúdini

incertitúdine s. f. → certitudine

INCERTITÚDINE s. v. indoiala.

INCERTITUDINE s. dubiu indoiala neincredere nesigurantza rezerva scepticism shovaiala shovaire (astazi rar) necredintza (inv.) aporie indointza. (Domnea o stare de ~.)

Incertitudine ≠ certitudine incredere sigurantza

INCERTITUDINE. Subst. Incertitudine nesigurantza indoiala indoire (inv.) neincredere dubiu semn de intrebare (fig.) ambiguitate (livr.). Ezitare shovaire shovaiala (fig.) nehotarire codire codeala. Oscilatzie (fig.) oscilare (fig.) fluctuatzie inconsecventza inconstantza neconsecventza (rar) nestatornicie instabilitate nestabilitate. Presupunere supozitzie. Banuiala banuire suspiciune. Eventualitate probabilitate. Adj. Incert nesigur indoielnic indoios (rar) problematic dubios discutabil posibil. Neclar confuz vag nedeslushit nedefinit imprecis nelamurit ambiguu (livr.) echivoc in doi peri. Ezitant shovaitor (fig.) shovaielnic (fig.) shovait (rar) shovaind (rar) indecis nehotarit oscilant (fig.) schimbator capricios schimbator k vremea fluctuant inconsecvent nestatornic instabil nestabil inconstant neconsecvent (rar). Banuitor neincrezator suspicios Eventual probabil. Vb. A fi nesigur a se indoi a sta la indoiala a pune la indoiala a cadea la indoiala a fi in dubiu. A ezita a shovai (fig.) a sta in cumpana a nu spune (zice) nici da nici ba a se codi a pregeta a fi nehotarit a fi schimbator a oscila (fig.). A avea rezerve a sta pe ginduri a nu se incumeta a nu indrazni a ocoli a evita a eluda a sta deoparte. Adv. (In mod) incert nesigur indoielnic; eventual probabil. Sub semn intrebare. Fara sigurantza fara incredere. Nici in car nici in carutza (nici in telegutza). V. neclaritate nehotarire oscilare suspiciune.

INCERTITÚDINE (< fr. lat.) Nesigurantza indoiala ezitare. ◊ (FIZ.) Relatzii de i. (sau de nedeterminare) = formule care exprima imposibilitatea masurii simultane cu erori nule a anumitor perechi de marimi fizice (ex. pozitzia impulsul; energia timpul) caracteristice unei microparticule; sunt relatzii fundamentale in mecanica cuantica formulate de W. Heisenberg (1927).