NESIGURÁNȚĂ s. f. 1. Stare a ceea ce este nesigur (1), lipsit de siguranță; incertitudine, îndoială; p. ext. lucru situație nesigure, îndoielnice supuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Șovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext. stare de agitație, de frământare, neliniște. – Pref. ne- + siguranță.

nesiguranță sf [At: AR (1834) 117¹/25 / Pl: ~țe / E: ne- + siguranță] 1 Lipsă de siguranță Si: incertitudine, îndoială (nob) nesiguritate (1). 2 (Pex) Lucru, situație etc. îndoielnice Si: (nob) nesiguritate (2). 3 Lipsă de securitate personală Si: (nob) nesiguritate (3). 4 (Îs) ~ța zilei de mâine Neliniște în legătură cu viitorul, mai ales sub raport material. 5 Șovăială. 6 Îndoială. 7 Neliniște (2).

NESIGURÁNȚĂ s. f. 1. Stare a ceea ce este nesigur, lipsit de siguranță; incertitudine, îndoială; p. ext. lucru, situații nesigure, îndoielnice, supuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Șovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext. stare de agitație, de frământare, neliniște. – Ne- + siguranță.

NESIGURÁNȚĂ s. f. Lipsă de siguranță, incertitudine, îndoială. Nesiguranța îl chinuia mai mult decît dacă ar fi cunoscut adevărul oricît de crud. REBREANU, R. II 236.

nesiguranță f. 1. lipsă de siguranță; 2. starea persoanei nehotărîte.

* nesiguránță f., pl. e. Lipsă de siguranță, incertitudine. Starea omuluĭ nesigur, expus periculelor: a trăi în nesiguranță.

nesiguránță s. f., g.-d. art. nesiguránței

nesiguránță s. f., g.-d. art. nesiguránței

NESIGURÁNȚĂ s. 1. pericol, primejdie. (Se află în ~.) 2. v. îndoială. 3. precaritate, (fig.) șubrezenie. (~ situației.) 4. ezitare, nehotărâre, șovăială, șovăire. (~ cuiva la mers.)

NESIGURANȚĂ s. 1. pericol, primejdie. (~ unui loc.) 2. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.) 3. precaritate, (fig.) șubrezenie. (~ situației.) 4. ezitare, nehotărîre, șovăială, șovăire. (~ cuiva la mers.)