abuz sn [At: MAIORESCU D. II 226 / Pl: ~uri / E: fr abus lat abusus] 1 Incalcare a legalitatzii. 2 Fapta ilegala. 3 (Jur; is) ~ de putere Delict savarshit prin depashirea de catre cineva a imputernicirii sale. 4 (Is) ~ de incredere Delict savarshit prin inshelarea increderii cuiva. 5 Intrebuintzare fara masura a ceva Si: exces. 6 (Ilav) Prin ~ Abuziv.

ABÚZ abuzuri s. n. 1. Intrebuintzare fara masura a unui lucru; exces. Abuz de tutun. 2. Depashire a legalitatzii; fapta incorecta ilegala. La 1787 Nicolae Petre Mavrogheni facu oarecare imbunatatzire in oshtire hotarind shi lefile slujbashilor shi precurmind abuzurile ce se introdusesera. BALCESCU O. I 35. Abuz de autoritate (sau de putere) = delict savirshit de un functzionar sau de un organ administrativ care depasheshte limitele imputernicirii sale. Abuz de incredere = delict constind in insushirea sau instrainarea fara drept a unui obiect incredintzat de cineva spre pastrare. ◊ Loc. adv. Prin abuz = in mod abuziv. Numai prin abuz se poate da cuvintului «a cauza» sensul de «a strica».

ABÚZ abuzuri s. n. 1. Depashire a legalitatzii; (concr.) fapta ilegala. ◊ Abuz de putere = delict savarshit de cineva prin depashirea atributziilor sale. Abuz de incredere = delict constand din insushirea instrainarea sau folosirea in alte scopuri decat cele indicate a unui obiect incredintzat cuiva de cineva. 2. Intrebuintzare fara masura a unui lucru; exces. Fr. abus (lat. lit. abusus).

ABÚZ s.n. 1. Folosire fara masura excesiva a unui lucru; exces. 2. Depashire a puterii a unor prerogative; fapta ilegala. ◊ Abuz de putere = delict constand din trecerea peste imputernicirea care o are un functzionar sau o institutzie; abuz de incredere = delict constand din inshelarea increderii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus lat. abusus < abutor a folosi rau].

abúz s. n. 1. intrebuintzare fara masura a unui lucru; exces. 2. incalcare a legalitatzii; fapta ilegala. ◊ ~ de putere = infractziune manifestata prin depashirea atributziilor; ~ de incredere = infractziune constand din inshelarea increderii cuiva. (< fr. abus lat. abusus)

ABÚZ ~uri n. 1) Lipsa de masura; tot ce depasheshte limitele normale; exces. ~ de medicamente. 2) jur. Incalcare a legalitatzii; fapta ilegala. ◊ ~ de putere fapta savarshita de cineva prin depashirea imputernicirilor sale. Prin ~ in mod abuziv. /<fr. abus lat. abusus

abuz n. 1. intrebuintzare rea excesiva sau nedreapta: abuz de putere; 2. obiceiu rau: a reforma abuzurile; 3. inshelaciune: pedepsit pentru abuzuri.

*abúz n. pl. urĭ (lat. abúsus. V. uz). Intrebuintzare rea excesiva saŭ nedreapta: abuz de putere. Abuz de incredere actziunea de a abuza de incredere. Pl. Dezordinĭ: a comite multe abuzuri.

abúz s. n. pl. abúzuri

abúz s. n. pl. abúzuri

abuz

abuz.

ABÚZ s. 1. exces samavolnicie silnicie (inv. shi reg.) sila (inv.) puternicie (grecism inv.) catahris. (A fost blamat pentru ~urile lui.) 2. v. exces.

ABUZ s. 1. exces samavolnicie silnicie (inv. shi reg.) sila (inv.) puternicie (grecism inv.) catahris. (A fost blamat pentru ~urile lui.) 2. exagerare exces. (~ la mincare.)

ABUSUS NON TOLLIT USUM (lat.) abuzul nu impiedica uzul Maxima din vechiul drept francez. Teama de a savarshi un abuz (de drept) nu trebuie sa duca la neexercitarea dreptului.