ABÚZ s.n. 1. Folosire fara masura excesiva a unui lucru; exces. 2. Depashire a puterii a unor prerogative; fapta ilegala. ◊ Abuz de putere = delict constand din trecerea peste imputernicirea care o are un functzionar sau o institutzie; abuz de incredere = delict constand din inshelarea increderii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus lat. abusus < abutor a folosi rau].