ABÚZ abuzuri s. n. 1. Intrebuintzare fara masura a unui lucru; exces. Abuz de tutun. 2. Depashire a legalitatzii; fapta incorecta ilegala. La 1787 Nicolae Petre Mavrogheni facu oarecare imbunatatzire in oshtire hotarind shi lefile slujbashilor shi precurmind abuzurile ce se introdusesera. BALCESCU O. I 35. Abuz de autoritate (sau de putere) = delict savirshit de un functzionar sau de un organ administrativ care depasheshte limitele imputernicirii sale. Abuz de incredere = delict constind in insushirea sau instrainarea fara drept a unui obiect incredintzat de cineva spre pastrare. ◊ Loc. adv. Prin abuz = in mod abuziv. Numai prin abuz se poate da cuvintului «a cauza» sensul de «a strica».