INCRÉDERE s. f. Actziunea de a (se) increde shi rezultatul ei; sentiment de sigurantza fatza de cinstea bunacredintza sau sinceritatea cuiva; credintza. ◊ Expr. Om (sau persoana) de (mare) incredere = persoana careia i se poate incredintza orice secret orice misiune. A da vot de incredere = a aproba in parlament activitatea sau programul unui guvern. V. increde.