credíntza (credíntze) s. f. 1. Faptul de a crede. 2. Parere opinie. 3. Convingere. 4. Convingere religioasa. 5. Sigurantza certitudine. 6. Incredere. 7. Garantzie cautziune. 8. Promisiune angajament in casatorie. 9. Logodna. 10. Dar de logodna. 11. Credit comercial. 12. (Inv.) Munci executate de administratzie sau dari strinse direct de Finantze. Lat. *credentia (Pushcariu 412; CandreaDens. 405; REW 2306; DAR); cf. sard. credença logud. credenzia v. fr. crédence (Vie de S. Alexis 3). Pentru sensurile 810 (Banat Trans.) cf. ALR II 158. Der. credincer s. m. (om de incredere imputernicit delegat reprezentant; inv. slujbash la curtea domneasca insarcinat cu pivnitzele cu vin shi cu gustarea mincarii; inv. ostatic) cu suf. (c)er k medelnicer pivnicer; credincios adj. (credincios sigur de incredere; credincios care crede in Dumnezeu; fidel exact) care DAR il presupune der. de la un lat. *credentiosus ipoteza ce pare inutila; necredincios adj. (care nu are credintza; pagin; adulter); credincioshie s. f. (inv. fidelitate lealitate; cinste); credintza vb. (inv. a incredintza; Trans. a se angaja a promite casatorie); necredintza s. f. (lipsa de credintza; impietate; infidelitate; adulter); incredinciosha vb. refl. (inv. a se increde a avea incredere); incredintza vb. (a incredintza; a avea incredere; a incerca; a convinge a asigura; a converti; a promite casatorie); incredintzator adj. (convingator).