VEÁC veacuri s. n. 1. Interval de timp de o suta de ani (socotit de obicei de la unitate pana la completarea unei sute); secol. 2. Interval lung de timp; interval de timp socotit in mod subiectiv drept mare. ◊ Veacul de mijloc = Evul Mediu. Veac de aur = perioada istorica de inflorire a vietzii materiale shi culturale. ◊ Loc. adj. shi adv. Din veac sau de veacuri = (care exista sa intamplat etc.) de foarte multa vreme din moshistramoshi. ♦ (Reg.) Mers al vremii stare meteorologica. 3. (La pl.; in forma veci) Veshnicie eternitate. ◊ Loc. adj. De veci = etern veshnic. ◊ Loc. adv. In veci sau (in) veac de veac in veac etc. = pururea intotdeauna mereu; (in constructzii negative) niciodata nicicand. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. shi fam.) Viatza existentza trai. ◊ Expr. Ashi face (sau ashi duce ashi trece ashi petrece) veacul = a trai (intrun anumit fel). [Pl. shi: (3 m.) veci] Din sl. vĕkŭ.

veac [At: PSALT. HUR. 64²/26 / V: (ivp ) vac (Pl: vacuri) sn / Pl: ~uri ivr ~ure sn veci sm / E: vsl вѣкъ] 1 snm (Ivp) Durata vietzii omului. 2 snm (Ivp) Viatza omului in succesiunea tuturor intamplarilor traite. 3 snm (Determinat de obicei in limbajul bisericesc prin „acesta” indica opozitzia cu existentza veshnica de dupa moarte) Existentza pamanteasca. 4 snm (Pop; ilav) (De) un ~ de om (De) mult timp. 56 snm (Pop; iljv) Pe (ori de) veci sau pe ~ Pe viatza. 7 snm (Pop; ie) Ashi face (sau ashi duce ashi petrece ashi trece) ~ul Ashi petrece viatza intrun anumit fel. 8 snm (Pop; ie; if vac) Ai trece (cuiva) vacul A nu mai fi in floarea varstei. 9 snm (Pop; ie) Ashi fi trait (sau ashi fi facut) ~ul Se spune despre cineva care a imbatranit shi nu mai poate ashtepta nimic de la viatza. 10 snm (Pop; iae) Se spune despre ceva care sa demodat sa perimat. 11 snm (Inv; ie; if vac) A taia (cuiva) vacul A pune capat vietzii cuiva. 12 snm (Ivr; ie; if vac) A trage vacul dupa ... A continua sa traiasca dupa ... 13 sn (Reg; ilav) De cand ~ul De mult timp. 14 snm (Trs; ilav) Cat (e) ~ul sau pana e ~ul (Pentru) foarte mult timp. 15 snm (Trs; ial; in constructzii negative) Niciodata. 16 smn (In limbajul bisericesc; ilav) Mai inainte de totzi vecii sau (inv) mai inainte (ori mai dinainte mai intai) de veci (sau de ~) ori ainte (sau mainte) de ~ (ori de toate ~ure) Mai inainte de facerea lumii. 17 snm (Reg; lsg) Timp (indelungat) care cineva il mai are de trait. 18 snm (Reg; ilav) In ~ La sfarshitul timpului destinat existentzei pamanteshti. 19 sm (Bis; mpl) Durata nelimitata in viitor Si: eternitate (10) vecie (1) veshnicie (). 20 sm (Bis; mpl) Existentza veshnica de dupa moarte Si: eternitate (13) vecie (2) veshnicie (). 21 sm (In limbajul bisericesc; ila) De veci (sau inv de ~) Care nu va avea sfarshit Si: etern (9) veshnic. 22 (Reg; in practicile religiei creshtine ortodoxe; is) Lumina de veci Lumanare (sau candela) care se aprinde in ziua de Vovedenie in credintza k pe lumea cealalta ea va arde luminand veshnic. 23 sm (Is) Lacash de veci Mormant. 24 sm (Jur; inv; ilav) De veci Valabil pe termen nelimitat. 25 (Is) Loc de veci Teren intrun cimitir aflat in proprietatea cuiva shi destinat unui mormant sau unui cavou. 26 sm (Ilav) In (ori inv intru) veci sau in (ori inv intru) veci de veci (pana) in vecii vecilor (sau reg ~ului) in ~ul ~ului (sau vecilor) (irg) (pana) in ~ (de ~) (inv) in (sau intru) totzi vecii in (sau intru) vecii de ~ In tot timpul. 27 sm (Ial) In eternitate. 28 sm (Jur; inv; de obicei in legatura cu verbe k „a stapani” „a cumpara” etc.) In (ori de) veci sau in veci de veci (pana) in ~ Pe termen nelimitat. 29 sm (Ilav) Pe veci sau (rar) pentru vecii vecilor pentru veci (reg) de ~ Pentru totdeauna. 30 sm (Ie) A adormi (somnul cel) de veci sau a adormi pe veci a inchide ochii de veci A muri. 31 sm (Ie) A dormi (somnul) (cel) de veci A fi mort. 32 sm (In constructzii negative; ilav) In veci sau in veci de veci in vecii vecilor in ~ul ~ului (irg) in ~ (de ~) (inv) in totzi vecii (reg) pe ~ Niciodata. 33 av (Mar) Niciodata. 34 sn (inv) sm Perioada indelungata de timp (considerata k etapa in desfashurarea istoriei sau in raport cu stari situatzii fapte etc.) Vz epoca era varsta¹. 35 sn (In credintzele populare; is) ~ul de apoi sau ~ul ce va sa vie Ultima perioada de existentza lumii. 36 sn (Mit; inv; is) ~ul de aur (sau aurit) Varsta de aur. 37 sn (Inv; is) ~ul de bronz Epoca bronzului. 38 sn (Inv) ~ul de (sau din) mijloc Evul Mediu. 39 sn (Is) ~ul de aur Perioada istorica de maxima inflorire shi stralucire a vietzii materiale shi culturale. 4041 smn (Iljv) Din ~ (ori veci) sau de ~ Din cele mai vechi timpuri. 4243 smn (Ial) Din moshi stramoshi. 44 sn (Inv; is; if vac) Obiceiul de vac Obiceiul pamantului. 45 sna (Lsg) Epoca (considerata) contemporana. 46 sna (Pex; lsg) Generatzia epocii (considerate) contemporane. 47 snp Timpul considerat in desfashurarea lui. 48 snp (Succesiune de) generatzii. 49 sn Interval de timp de o suta de ani Si: secol (inv) suta (ivr) sutime vreme (65). 50 sn (Adesea insotzit de un numeral ordinal) Fiecare dintre intervalele de o suta de ani succesive socotite in raport cu inceputul erei creshtine Si: secol (inv) suta (ivr) sutime. 51 sn (Ilav) Cu ~urile Cu trecerea timpului. 52 sns (Met; reg; de obicei cu determinari k „bun” „rau” etc.) Timp. 53 sns (Trs) ~ de cremene Timp senin.

veac s.n. s.m. 1 s.n. s.m. Durata vietzii omului; viatza omului in succesiunea tuturor intimplarilor traite; existentza trai. Numarate sint zilele tale shi scurt itzi e veacul (MURNU). ◊ (pop.; determ. prin „de om” indica o durata egala cu aceea a vietzii omeneshti) Se puse pe trai shi traira veac de om nesuparatzi de nimeni (ISP.). ◊ Loc.adj. adv. Pe (ori de) veci sau pe veac = pe viatza. ◊ Expr. A face (sau ashi duce ashi petrece ashi trece) veacul = ashi duce ashi petrece viatza intrun anumit fel. Ai trece cuiva veacul = a trece de tineretze a nu mai fi in putere. Ashi fi trait (sau ashi fi facut) veacul se spune a) despre cineva care a imbatrinit shi nu mai are ce ashtepta de la viatza; b) despre ceva demodat perimat depashit. Ai taia (cuiva) veacul = a pune capat vietzii cuiva; a ucide. A trage veacul dupa... = a continua sa traiasca dupa... De cind veacul = de foarte mult timp. Cit (e) veacul sau pina e veacul = a) pentru foarte mult timp; b) (in constr. neg.) niciodata (bis.) Mai inainte de totzi vecii = inainte de facerea lumii. A trai cit un veac de om v. trai. 2 s.n. s.m. Perioada indelungata de timp (considerata k etapa in desfashurarea istoriei sau in raport cu stari situatzii fapte etc.). Emanatzii solare vor pluti peste veacurile viitoare (AGAR.). ◊ (mit.; inv.) Veacul de aur (sau aurit) = perioada de inflorire a vietzii materiale shi culturale; virsta de aur. Veacul de mijloc = Evul Mediu. Sintem o societate cu moravurile veacului de mijloc (K. PETR.). ◊ Loc.adj. adv. Din veac (ori veci) sau de veac de cind veacul = din cele mai vechi timpuri; din moshi stramoshi; de foarte multa vreme. ♦ (la sg. art.) Epoca (privita k sau considerata) actuala contemporana. Un calm patriarhal cu totul desprins de atmosfera veacului (VIN.). ♦ Ext. Totalitatea persoanelor care au trait in aceasta epoca. Veacul a fost fericit de buna intzelegere shi pacea care a domnit. ♦ (la pl.) (Succesiune shir de) generatzii. Lucrari ce ar fi facut admiratzia veacurilor (M. I. CAR.). 3 s.n. Durata nelimitata in viitor. Dupa o explozie nucleara viatza se va reface in veacuri. ◊ Loc.adj. (jur.) De veci = valabil pe termen nelimitat. ◊ Loc.adv. In veci sau in veci de veci in vecii vecilor in veacul veacului in veac de veac = a) in tot timpul (pornind de la un anumit moment); in eternitate; b) (jur.) pe termen nelimitat. Pe veci sau pentru vecii vecilor = pentru totdeauna in mod definitiv. 4 s.n. (bis.) Viatza (veshnica) de dupa moarte. In veacul ce va sa fie va veni blagoslovenia lui Dumnezeu la cei aleshi ai lui (ANTIM). ◊ Lumina de veci = luminare sau candela care se aprinde in ziua de Vovedenie care semnifica faptul k pe lumea cealalta ea va arde luminind veshnic. ◊ Loc.adj. De veci = veshnic etern. Gatire se facu de ingropaciune... shi cu mare alai shi jale fu pus la odihna de veci (ISP.). Δ Casa de veci v. casa. Loc de veci v. loc. Locash de veci v. locash. Somnul de veci v. somn. Viatza de veci v. viatza. Δ Expr. A dormi (cineva) somnul (cel) de veci v. dormi. ◊ Loc.adv. In (sau intru) veci ori in veci de veci (pina) in veac (de veac) = in eternitate. 5 s.n. Interval de timp de o suta de ani; secol. Sa implinit un veac de cind a inceput constructzia orashului. ◊ (adv.; la pl.) Cultura spirituala a lumii a fost condusa veacuri dea rindul de biserica (VIANU). ◊ Loc.adv. Cu veacurile = cu trecerea timpului. 6 s.n. (reg.; de obicei cu determ. „bun” „rau”) Timp mers al vremii. Urmeaza veac bun daca la asfintzit de soare se lumineaza cerul (PAC.) • pl. n.uri m. veci. /<sl. veche вѣкъ.

VEAC veacuri s. n. 1. Interval de timp de o suta de ani (socotit de obicei de la unitate pana la completarea unei sute); secol. 2.Interval lung de timp; interval de timp socotit in mod subiectiv drept mare. ♦ Veacul de mijloc = evul mediu. Veac de aur = perioada istorica de inflorire a vietzii materiale shi culturale. ♦ Loc. adj. shi adv. Din veac sau de veacuri = (care exista sa intamplat etc.) de foarte multa vreme din moshistramoshi. ◊ (Reg.) Mers al vremii stare meteorologica. 3. (La pl.; in forma veci) Veshnicie eternitate. ♦ Loc. adj. De veci = etern veshnic. ♦ Loc. adv. In veci sau (in) veac de veac etc. = pururea intotdeauna mereu; (in constructzii negative) niciodata nicicand. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. shi fam.) Viatza existentza trai. ♦ Expr. Ashi face (sau ashi duce ashi trece ashi petrece) veacul = a trai (intrun anumit fel). [Pl. shi (3 m) veci] Din sl. věkŭ.

VEAC veacuri s. n. shi (3 in unele expresii) veci s. m. 1. Interval de timp de o suta de ani (socotit mai ales de la unitate pina la completarea unei sute); secol. Victor Hugo a creat singur dominind un veac de poezie instrumentul cel mai perfect al poeziei moderne franceze. SADOVEANU E. 225. Ozana... in care se oglindeshte cu mihnire Cetatea Neamtzului de atitea veacuri! CREANGA A. 117. Anii tai se par k clipe Clipe dulci se par k veacuri. EMINESCU O. I 110. 2. Interval lung de timp (v. era epoca ev); p. ext. interval de timp socotit (in chip subiectiv) k mare. Nu team mai intilnit deun veac. REBREANU R. I 41. Basmele acelea cu veacul au pierit. ALEXANDRESCU P. 25. Mai trimis cu gindun veacul batrinesc. PANN P. V. II 161. Veacul de mijloc = evul mediu v. ev. Parca sintem in veacul de mijloc asha sint pazite femeile. CAMIL O. II 54. Clasicismul antic shi romantismul din veacul de mijloc. GHEREA ST. CR. II 106. ◊ Loc. adj. Din veac (sau de mai rar de cu) veacuri = (care dateaza) de foarte multa vreme. Eminescu a imbogatzit limba shi a legat poezia culta de productziile din veac ale cintaretzilor anonimi ai neamului. SADOVEANU E. 75. ◊ Loc. adv. Din veac de (sau cu) veacuri sau de cind veacul = din vechime de foarte multa vreme din vremuri stravechi de cind lumea din batrini. Dami tot amarul toata truda Atitor patimi fara leacuri Dami viforul in care urla SHi gem robiile de veacuri. GOGA P. 7. Ce cring intunecat! Parca nici un om peaicea de cu veacuri na calcat. DAVILA V. V. 24. ◊ Expr. (Rar) A fi in veac cu ceva = a se potrivi a concorda a se armoniza cu ceva. [TZaranii] nu erau in veac cu civilizatzia parfumata a boieroaicelor shi cu fracurile shi discursurile frantzuzeshti ale boierilor. CAMIL PETRESCU O. II 539. Veac de aur = perioada istorica de inflorire a vietzii materiale shi culturale; epoca de aur. Va citeaza totzi nerozii Mestecind veacul de aur in noroiul greu al prozii. EMINESCU O. I 149. In acest al nostru veac de aur aurul e boier mare. NEGRUZZI S. I 72. Din zilele trecute din vechea fericire Din veacul meu de aur din sfintul lui amor Idei au ramas numai. ALEXANDRESCU P. 29. (In conceptziile religioase) Veacul de apoi = lumea de apoi v. lume (III 2). ♦ (Regional) Mers al vremii stare meteorologica. Se anuntza ploaie shi veac rau. 3. (La pl.) Veshnicie eternitate. Asha fel zi shi noapte de veacuri el sta orb. EMINESCU O. I 93. Izvorasc din veacuri stele una cite una SHi din neguri dintre codri tremurind sarata luna. id. ib. 148. ◊ Loc. adj. De veci = etern veshnic. Cu mare alai shi jale fu pus la odihna de veci. ISPIRESCU L. 253. Deacum dormitzi dormireatzi somnul cel de veci. CREANGA P. 251. Revarsa linishte de¹ veci Pe noaptea mea de patimi. EMINESCU O. I 179. ◊ Loc. adv. Cit veacul in veci in veci de veci (sau in diverse alte locutziuni la sg. sau la pl. de obicei in corelatzie cu veac) = pururea etern veshnic; totdeauna mereu neincetat; (in legatura cu un verb la forma negativa) niciodata nicicind cit e lumea. Nam sal vad cit veacul. COSHBUC P. I 64. In veci il voi iubi shin veci Va raminea departe. EMINESCU O. I 175. Dal de astea nu ma orbesc pe mine in veac de vecie. GORJAN H. IV 20. Pe veci = pentru totdeauna pentru veshnicie. Pe veci periran noaptea maretzului mormint. EMINESCU O. I 98. 4. Viatza trai existentza. Numarate sint zilele tale shi scurt itzi e veacul. MURNU I. 15. Iar de vrei tu sa mor eu Mai lungeshte veacul meu Sa mampac cu dumnezeu. ALECSANDRI P. P. 90. ◊ Expr. Un veac de om = foarte mult timp. K doar nu era sa traiasca un veac de om. CREANGA P. 193. De un veac de om umblam lela pe fatza pamintului fara ai da de capat. ALECSANDRI T. I 425. Ashi face (ashi duce ashi trece sau ashi petrece) veacul = ashi petrece timpul ashi duce viatza. A ramas sashi faca veacul in oshtire pina o imbatrini. STANCU D. 308. De asteami eshti dta? Aici itzi faci dta veacul? La gara ai? SEBASTIAN T. 207. SHi mishi petrecu veacul cu amar shi cu ocara acolo. ISPIRESCU U. 73. Varianta: vac (PAS Z. I 208 VLAHUTZA R. P. 105 PANN P. V. III 41) s. n.

VEAC ~uri n. 1) Perioada de timp de o suta de ani; secol. ~ul douazeci. [Monosilabic] /<sl. vĕku

veac m. shi n. (pl. veci shi veacuri) f. 1. eternitate: de veci in vecii vecilor; 2. secol: descoperirile veacurilor; 3. epoca istorica: veacul de mijloc; 4. vieatza de om; acolo ishi petrece veacul. [Siav. VĬEKŬ eternitate].

veac (ea dift.) n. pl. urĭ (vsl. vĭekŭ. V. veshnic). Secul: sintem in veacu al doŭazecelea. Ev: veacu de mijloc. M. pl. vecĭ in locutziunĭ: de vecĭ veshnic perpetuŭ ohabnic: moshie de vecĭ shĭa luat pamint de vecĭ la cimitir (V. uric); pe vecĭ pe vecie pe totdeauna: sa ramiĭe asha pe vecĭ; in veciĭ vecilor pe vecie: Acum shi pururea shi in veciĭ vecilor. Amin! SHi vac pl. urĭ timp vĭatza: betzivushĭ face vacu la circĭuma. Timp atmosfera: din ceas in ceas se schimba vacu (ChN. I 139).

vac sn vz veac

vac n. V. veac: spun batranii de cand vacul PANN; traira vac de om nesuparatzi ISP.

vac V. veac.

vecĭ pl. d. veac.

veac s. n. pl. veácuri (in expr. shi veci)

veac s. n. pl. veácuri (shi veci m. in expr. in ~)

veac pl. veacuri

veac veacuri (dar: in vecii vecilor).

VEAC s. v. secol.

VEAC s. v. existentza timp trai viatza vreme zile.

VEAC s. secol (inv.) suta. (In cursul ~ al XVIlea.)

veac s. v. EXISTENTZA. TIMP. TRAI. VIATZA. VREME. ZILE.

SOMNUL DE VÉCI s. v. moarte.

VEACUL DE MÍJLOC s. v. evul mediu.

veacul de mijloc s. v. EVUL MEDIU.

veác (curi) s. n. 1. Timp perioada epoca. 2. Existentza viatza. 3. Eternitate. 4. Secol perioada de o suta de ani. 5. Lume societate. Var. vac pl. 3. veci. Megl. veac. Sl. vĕkŭ (Cihac II 452; Conev 79) cf. bg. rus. vékŭ. Der. vecie s. f. (eternitate); vecinic (var. veshnic) adj. (etern; adv. etern) din sl. vĕčinŭ cu suf. nic; (in)vecinici vb. (a eterniza) inv.; vecinicie (var. veshnicie) s. f. (eternitate); vacui (var. vecui) vb. (a vietzui a trai; inv. a trai veshnic a fi nemuritor).

vac vácuri s.n. (inv.) veac.

vac vacuri s.n. (reg.; arh.) 1. Timp perioada epoca veac. 2. Existentza viatza trai: „Eu itzi dau pita de grau shi sare tu imi dai leac shi vac la cutare” (Barlea 1924 II: 382); „Dai Doamne leac panan vac” (Biltziu 1990: 284; Lapush). Cf. veac (< sl. věkǔ Cihac Conev cf. DER; DEX MDA).

vac uri s.n. (inv.) 1. Timp perioada epoca veac. 2. Existentza viatza trai: „Eu itzi dau pita de grau shi sare tu imi dai leac shi vac la cutare” (Barlea 1924 II: 382); „Dai Doamne leac panan vac” (Biltziu 1990: 284; Lapush). Din sl. věkǔ (Cihac cf. DER).

a dormi somnul cel lung / de veci / dreptzilor expr. a fi mort.

ashi face veacul (undeva) expr. a petrece mult timp (intrun anumit loc).