VEAC veacuri s. n. shi (3 in unele expresii) veci s. m. 1. Interval de timp de o suta de ani (socotit mai ales de la unitate pina la completarea unei sute); secol. Victor Hugo a creat singur dominind un veac de poezie instrumentul cel mai perfect al poeziei moderne franceze. SADOVEANU E. 225. Ozana... in care se oglindeshte cu mihnire Cetatea Neamtzului de atitea veacuri! CREANGA A. 117. Anii tai se par k clipe Clipe dulci se par k veacuri. EMINESCU O. I 110. 2. Interval lung de timp (v. era epoca ev); p. ext. interval de timp socotit (in chip subiectiv) k mare. Nu team mai intilnit deun veac. REBREANU R. I 41. Basmele acelea cu veacul au pierit. ALEXANDRESCU P. 25. Mai trimis cu gindun veacul batrinesc. PANN P. V. II 161. Veacul de mijloc = evul mediu v. ev. Parca sintem in veacul de mijloc asha sint pazite femeile. CAMIL O. II 54. Clasicismul antic shi romantismul din veacul de mijloc. GHEREA ST. CR. II 106. ◊ Loc. adj. Din veac (sau de mai rar de cu) veacuri = (care dateaza) de foarte multa vreme. Eminescu a imbogatzit limba shi a legat poezia culta de productziile din veac ale cintaretzilor anonimi ai neamului. SADOVEANU E. 75. ◊ Loc. adv. Din veac de (sau cu) veacuri sau de cind veacul = din vechime de foarte multa vreme din vremuri stravechi de cind lumea din batrini. Dami tot amarul toata truda Atitor patimi fara leacuri Dami viforul in care urla SHi gem robiile de veacuri. GOGA P. 7. Ce cring intunecat! Parca nici un om peaicea de cu veacuri na calcat. DAVILA V. V. 24. ◊ Expr. (Rar) A fi in veac cu ceva = a se potrivi a concorda a se armoniza cu ceva. [TZaranii] nu erau in veac cu civilizatzia parfumata a boieroaicelor shi cu fracurile shi discursurile frantzuzeshti ale boierilor. CAMIL PETRESCU O. II 539. Veac de aur = perioada istorica de inflorire a vietzii materiale shi culturale; epoca de aur. Va citeaza totzi nerozii Mestecind veacul de aur in noroiul greu al prozii. EMINESCU O. I 149. In acest al nostru veac de aur aurul e boier mare. NEGRUZZI S. I 72. Din zilele trecute din vechea fericire Din veacul meu de aur din sfintul lui amor Idei au ramas numai. ALEXANDRESCU P. 29. (In conceptziile religioase) Veacul de apoi = lumea de apoi v. lume (III 2). ♦ (Regional) Mers al vremii stare meteorologica. Se anuntza ploaie shi veac rau. 3. (La pl.) Veshnicie eternitate. Asha fel zi shi noapte de veacuri el sta orb. EMINESCU O. I 93. Izvorasc din veacuri stele una cite una SHi din neguri dintre codri tremurind sarata luna. id. ib. 148. ◊ Loc. adj. De veci = etern veshnic. Cu mare alai shi jale fu pus la odihna de veci. ISPIRESCU L. 253. Deacum dormitzi dormireatzi somnul cel de veci. CREANGA P. 251. Revarsa linishte de¹ veci Pe noaptea mea de patimi. EMINESCU O. I 179. ◊ Loc. adv. Cit veacul in veci in veci de veci (sau in diverse alte locutziuni la sg. sau la pl. de obicei in corelatzie cu veac) = pururea etern veshnic; totdeauna mereu neincetat; (in legatura cu un verb la forma negativa) niciodata nicicind cit e lumea. Nam sal vad cit veacul. COSHBUC P. I 64. In veci il voi iubi shin veci Va raminea departe. EMINESCU O. I 175. Dal de astea nu ma orbesc pe mine in veac de vecie. GORJAN H. IV 20. Pe veci = pentru totdeauna pentru veshnicie. Pe veci periran noaptea maretzului mormint. EMINESCU O. I 98. 4. Viatza trai existentza. Numarate sint zilele tale shi scurt itzi e veacul. MURNU I. 15. Iar de vrei tu sa mor eu Mai lungeshte veacul meu Sa mampac cu dumnezeu. ALECSANDRI P. P. 90. ◊ Expr. Un veac de om = foarte mult timp. K doar nu era sa traiasca un veac de om. CREANGA P. 193. De un veac de om umblam lela pe fatza pamintului fara ai da de capat. ALECSANDRI T. I 425. Ashi face (ashi duce ashi trece sau ashi petrece) veacul = ashi petrece timpul ashi duce viatza. A ramas sashi faca veacul in oshtire pina o imbatrini. STANCU D. 308. De asteami eshti dta? Aici itzi faci dta veacul? La gara ai? SEBASTIAN T. 207. SHi mishi petrecu veacul cu amar shi cu ocara acolo. ISPIRESCU U. 73. Varianta: vac (PAS Z. I 208 VLAHUTZA R. P. 105 PANN P. V. III 41) s. n.