VEÁC veacuri s. n. 1. Interval de timp de o suta de ani (socotit de obicei de la unitate pana la completarea unei sute); secol. 2. Interval lung de timp; interval de timp socotit in mod subiectiv drept mare. ◊ Veacul de mijloc = Evul Mediu. Veac de aur = perioada istorica de inflorire a vietzii materiale shi culturale. ◊ Loc. adj. shi adv. Din veac sau de veacuri = (care exista sa intamplat etc.) de foarte multa vreme din moshistramoshi. ♦ (Reg.) Mers al vremii stare meteorologica. 3. (La pl.; in forma veci) Veshnicie eternitate. ◊ Loc. adj. De veci = etern veshnic. ◊ Loc. adv. In veci sau (in) veac de veac in veac etc. = pururea intotdeauna mereu; (in constructzii negative) niciodata nicicand. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. shi fam.) Viatza existentza trai. ◊ Expr. Ashi face (sau ashi duce ashi trece ashi petrece) veacul = a trai (intrun anumit fel). [Pl. shi: (3 m.) veci] Din sl. vĕkŭ.