vac vacuri s.n. (reg.; arh.) 1. Timp perioada epoca veac. 2. Existentza viatza trai: „Eu itzi dau pita de grau shi sare tu imi dai leac shi vac la cutare” (Barlea 1924 II: 382); „Dai Doamne leac panan vac” (Biltziu 1990: 284; Lapush). Cf. veac (< sl. věkǔ Cihac Conev cf. DER; DEX MDA).